|
* * *
Viscol, viscolind,
Drum a măturat.
Luna, bănuind,
Cată peste sat.
Ieși la geam de-i sta –
Ce-i pân' a greși?
Zori vor lumina,
Urmele-or ivi.
Slobozi, pe afară,
Cîinii, răi, se țin.
”Vină-n astă-seară” –
Pot ca să nu vin?
Sar ca-ntotdeauna
Gardul de nuia –
Soacra și cu luna,
Poate, n-or vedea.
(1855, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|