|
* * *
Va fi și mîine vreme bună,
Lăstunii zboară fulgerat.
Apusu-n vatra lui s-adună
Cu purpură de jar curat.
În golf corăbii dorm ca moarte
Sub flamuri fără de mișcare.
Fugit-au zările departe
Și geana-ntinsului de mare.
Scad raze-n taină din putere,
Cum blînde umbrele s-așează,
Iar tot nu simți că ziua piere
Și nu gîndești că se-nnoptează.
(1854, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|