|
* * *
A primăverii bucurie
De mers pînă la noi mai are.
Prin rîpi omătul întîrzie
Și sună înghețata glie,
Pe drum, sub roțile de care.
În miez de zi,-n pădurea rară
De tei, din deal, mai simți că-i soare.
Și sub mesteceni ca de ceară.
Doar coacăzul nu se-nfioară
Sub triluri de privighetoare.
Ci-n păsările călătoare
Noi tot avem bună vestire –
Sub zboruri large, rotitoare,
O mîndră fată-n stepe are
Obraz cu flori, flori în privire.
(1854, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|