Damn it. nu m-am putut abține!
M-am-nvârtit printre monade leibniziene și aalenieni
cu doi prieteni,
eterni,
-n astă cameră virtuală,
unul distractiv, celălalt morocănos c-așa-i place,
copiii mei, frații mei, bătrânii mei,
unul studiază-ndelung filozofia, celălalt se joacă cu ea,
eu?
-i cuprind.
pe amândoi.
ei?
mă ceartă. Mă iartă apoi.
Ții minte, dragă?
“-Dualisme și monisme? Ce-s alea?
Nu vezi că sunt obosit?”
Ții minte răspunsul meu?
Cum te-am certat, deși n-am vrut?
Te-am bătut cu o-mbrățișare, deși voiai liniște.
Celălalt, a intervenit, cu reproșuri recurente.
Astfel, eterni,
deschis-am ușile filozofiei dualiste.
Unul, cunoscător de Petrini,
altul, cunoscător de Greene,
și eu, cunoscătoare de ei doi...
tustrei ridicându-ne pe umerii newtonieni,
ne-am luat de mână și am râs de nimic.
11 iunie 2018