|
* * *
Cald zefir, privighetoarea,
Glasu-i, crîngul blînd,
Licărul și legănarea
Apelor trecînd.
Clipe limpezi și umbrite,
Noapte – prag și hău,
Preschimbările vrăjite
De pe chipul tău.
Nori ținînd, spre irosire,
Jar și chihlimbar:
Sărutare și mîhnire,
Zorii… Zorii iar!...
(1850, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|