|
* * *
În ale mele visuri toate ești, respiri
Cu-aceeași scînteiere în priviri,
Același chip din trăsături subțiri,
Aceeași frunte-ncununată-n trandafiri,
Aceeași vrajă-n vorbe la-ntîlniri,
Același roi de tinere gîndiri…
În visurile mele, dragile-ți iviri
Asemeni sînt adevăratelor trăiri.
(1847, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|