|
* * *
Visuri cîrd și roi de gânduri
Într-a cercului strînsoare –
Să tot curgă, rînduri-rînduri,
Lacrimi-lacrimi arzătoare.
Dorul inimii cerșește
Și cu lacrimi și-n pustiu,
Tot la drum ademenește,
Spre ce zare n-am să știu.
Nu știu ce-nțelesuri are
Și-a mă rupe n-am putere…
În tot visul, cîte-o floare,
Lacrimile – mîngîiere.
(1847, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|