|
Giuseppe Ungaretti (1888 -2 iunie 1970)
(Dimineața
Mă iluminez
de (atâta) nemărginire)
&
Treziri
Orice clipă a mea
eu am trăit-o
altădată
într-o epocă profundă
din afara mea
Sunt departe cu memoria mea
în urma acelor vieţi pierdute
Mă trezesc într-o baie
de dragi lucruri obişnuite
surprins
şi îmblânzit
Urmăresc norii
ce se topesc încet
cu ochii atenţi
şi-mi aduc aminte
de câte un prieten
mort
Dar Dumnezeu ce este?
Şi creatura
înfricoşată
deschide larg ochii
şi primeşte
stropi de stele
şi multă câmpie
Şi se simte
din nou bogată
(...)
Tăcere
Cunosc un oraș
care zilnic se umple de soare
și totul e răpire în clipa aceea.
Am plecat de-acolo într-o seară.
În inimă dăinuia țârâitul
de greieri.
De pe puntea vaporului
alb lăcuit
am văzut
cum îmi dispare orașul
lăsând
un pic
o-mbrățișare de lumini în aerul mohorât
atârnând.
(...)
Totul am pierdut din ce era copilăria
Şi nu voi mai putea vreodată
Să mă dau uitării într-un strigăt.
Copilăria am înmormântat-o
În adâncul nopţilor
Iar acum, spadă invizibilă,
Mă separă de totul.
Îmi amintesc de mine că exultam iubindu-te
Şi iată-mă pierdut
În infinitul nopţilor.
Disperare ce fără preget creşte
Viaţa nu-mi mai este,
Oprită în străfundul gâtlejului,
Decât o stâncă de strigăte
( Totul am pierdut )
&
Ca piatra aceasta
îmi este plânsul
ce nu se vede
Moartea se plătește trăind
&
Fază de Orient, scris,27 aprilie 1916
În moalele ocol al unui surâs
ne simţim înlănţuiţi într-un vârtej
de muguri de dorinţă
Ne culege ca pe struguri soarele
Închidem ochii
pentru a vedea înotând într-un lac
infinite făgăduieli
Ne revenim pentru a marca pământul
cu acest trup
care acum prea mult ne apasă
(...)
prietene
poezia
este lumea, umanitatea
propria viață
înflorite prin cuvânt
limpedea minune
a unui ferment delirant
Când găsesc
în tăcerea aceasta a mea
un cuvânt
el e dezgropat din viața mea
ca dintr-un abis.
(Bun ramas)
Viaţa unui om(Vita d'un uomo),traducere,Constantin Ilie,Editura Paralela 45,2009
|