|
* * *
Tot mai dormi? Eu roze două
Ți-am depus la prag de zori.
Printre picuri mari de rouă,
Jar prea tînăr în culori.
Scurtă-n primăveri furtuna...
Ceru-i pur și frunza-i crudă.
Stele, una cîte una,
Lăcrămează floarea udă.
(1847, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|