|
* * *
Dormi, nici zorii doară
Nu-și arată fața;
Stele ce-or să moară
Lăcrămează ceața.
Semn cocoșii dat-au,
Lung, de-a treia dată,
Clopote în sat au
Prins domol să bată.
Pe la margini are
Perna locul rece,
Trece dulce boare
Vîrf de tei s-aplece.
(1847, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|