|
* * *
Vînt aspru, vînt cu mînie
Pămînt bicuiește,
Troiene pe-ntinsa cîmpie
Întoarnă, trezește.
Sub lună, pe verste,-ncrustate
Almazuri sticloase,
Și vîntul se zbate și scoate
Scrîșniri ca de oase.
Din troițe orgă își face
Și sună turbat.
Ai stepelor iepuri în pace
Zăpezile bat.
(1847, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|