[Cretzulynne]

* * *

Cînd, rob tăcerilor, precum și reveriei,
Privesc în sus, la-mpărăteasa nopții blîndă,
Cînd constelații ard în stepele tăriei
Și greu se luptă Argus între somn și pîndă,

Cînd mult aproape simt făgăduita oră
Și cînd, pe rînd, în suflet gheață am și jar,
Cînd așteptarea mi-i cu nebunia soră,
Că și la foșnete părelnice tresar,

Cînd nerăbdare și-ndoieli mă copleșesc,
Și tu sosești cu fața-n voal și pași ușori,
Și mă grăbesc în ochii tăi frumoși să m-adîncesc,
Și-i aflu făr' de umbre, limpezi, lucitori,

Iubirii mele-ntregi tu îi răspunzi "iubesc!"
Iar eu trudesc să leg de nelegat cuvinte,
Și, neputînd, pe dulcea gură le strivesc
Și-n lacomul sărut pe umărul fierbinte.

Ascult eu îndelung tăcerea ta, și toată,
Năpraznicului dor te lași în părăsire...
Tu, bucuria mea deplin adevărată,
Trăi-voi pîn' la viitoarea întîlnire?


(1847, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)