* * *
Cu mîțișori bat sălcii blînd
Peste zăplaz și drum.
Și-i primăvara iar la rînd
Cu straniul ei parfum.
În cîrduri nouri albi colindă
Sub azuriu abis,
De suflet iară să se prindă
Înrobitorul vis.
Tot alte clipe și lumini -
De ele ochii, grei.
Și umblă oamenii senini
Cu bucuria-n ei.
De-o sete fără de hotare
Ni-i dorul pîrjolit -
În inimă la fiecare
O primăvară s-a trezit.
(1844, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)