|
* * *
Îndelung de-am rămas nemișcat
Către stele străine cătînd.
Între mine și ele-am aflat
Nerostit, înțeles legămînt.
Mă gîndeam ?... Am uitat... Am pierdut...
Necuvînt ascultam eu al razelor lungi,
Iară stelele-n hău s-au zbătut,
Și, de-atuncea, le cred... De atunci...
(1843, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
Last edited by Cretzulynne : 04 Jun 2018 at 21:48.
|