|
* * *
Nălucile se bulucesc
Răzbind sub miez de noapte,-n clipe,
Iar ochii nu le deslușesc
Prin zbuciumul de umbre și aripe.
Nălucile cu vaer vin și pleacă,
Asemeni plăsmuirii de coșmar;
Plutesc şi gem şi se îneacă
Şi ne-nţeles li-i geamătul amar.
Nălucile scot urlet nebunesc
De cîini cu duhurile-aproape;
S-adună, bezne; hăuri dezvelesc,
Cum stînci ivesc tălăzuite ape.
(1843, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
Last edited by Cretzulynne : 04 Jun 2018 at 21:48.
|