|
* * *
De pe aprigul cal, după gratii de gard,
În lunatice seri ori în zile ce ard,
Eu ghicesc pe cînd treci printre flori de migdal
Cu obrazul umbrit de gingașul voal
Iar nici cîntec de păsări, nici murmur de undă
A ghitarei zvonire nu pot să-mi ascundă...
Și astfel, zi și noapte, prin flori de migdal,
Eu tot cat fluturarea gingașului voal.
(1842, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|