|
* * *
Jar de tineri zori îmi pare
Că-n obraz de floare-ți joacă.
Aburi albi - în răsuflare,
La gît, blana-n promoroacă.
Numai că n-asculți de mine,
Moi zulufi ți-au cărunțit.
După ore pe patine,
Tihna-n casă-i de dorit.
De iubire ne vom spune
Pînă lîngă dimineață?...
Geruri vor veni și-or pune
În tot geamul flori de gheață.
(1842, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|