|
* * *
Prea blînda noapte și-nstelată,
Pe lume, lună-nfiorată,
Sărut de preafrumoasă fată
În blînda noapte și-nstelată.
Vrăjită cernere de rază,
Mîhnirea-n mine încuibată...
Tu luminoasă ca și dorul
În blînda noapte și-nstelată.
Eh, stelele-n deșert mi-s dragi:
Mîhnirea mea în mine-i toată...
Tu încă și mai dragă-mi ești
În blînda noapte și-nstelată.
(1842, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|