|
* * *
Să nu pleci, nu pleca,
Mai rămîi lîngă mine!
Să nu pleci, nu pleca:
E atîta lumină cu tine...
Noi atîta de-aproape ne știm,
Cum n-am fost, nici vom fi,
Și-ntr-atîta noi azi ne iubim,
Că mai mult a iubi nu vom ști.
Dragi privirile pline
Și de gînd și de stea...
E atîta lumină cu tine:
Să nu pleci, nu pleca!
(1842, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|