|
* * *
În vrăjită pace,
Oră mult senină:
Șesul alb ce tace
Pe sub lună plină,
Ceruri luminate
Și omăt curat,
Sănii depărtate,
Zbor însingurat.
(1842, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|