|
* * *
Gînditor motanul toarce,
Băiețelu-i, pe covor,
Prins de somn. Ograda-ntoarce
Viforul neiertător.
"Gata joaca, îți adună
Jucăriile-n sertare!
Să ne spunem noapte bună,
Hai că-i vremea de culcare."
Pleacă, iar motanu-i vede
Mersu-ncet cu ochii duși,
Cînd în geam omăt repede
Viforul plîngînd la uși.
(1842, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|