|
Crețuline, draga moșului, eram pe punctul să-ți pun o întrebare serioasă, dar io, fiind deja cu un picior în lumea zmeilor, îmi permit să-ți pun una neserioasă. Prin urmare, nu de ce scrie scriitorul, că asta e ca și cum l-ai întreba de ce se pișă cînd îi vine, sau de ce respiră cînd n-are aer (cu precizarea că scriitorul adevărat respiră ca tot leatul, dar pe pagina albă nu se pișă la îngălbenire cu orice preț; spre deosebire de cei care, dacă varsă și ei o lacrimă, au impresia ca sînt autori). Nu, întrebarea mea e cu totul alta: de ce se simte cineva îndemnat ca, la un moment dat, să facă public un act atît de intim precum scrisul, și care n-are nici o legătură cu gura lumii. Adică, dacă ne trezim dimineața și mergem la baie (eu unul o fac, recunosc) trebuie să se și vadă?
__________________
Thanks to an ancient, closely guarded monastic secret, even the aged can learn to play the piano with no trouble at all.
|