Nu vreau să creez altă polemică, dar am urmărit discuţia voastră, interesantă, dar cam prea acidă
şi mi-aş exprima următoarele păreri:
1. Cred că scriitorul creează atât pentru sine (Motive? Pentru a se elibera de tensiune, dar şi pentru a crea o lume în miniatură, pentru a-şi imortaliza trăirile), cât şi pentru ceilalţi (Motive? Pentru a împărtăşi experienţa/trăirile proprii, pentru a rezona cu cititorii). Deci nu mi se pare că întrebarea nu e serioasă, dar aş îndrăzni să cred că ambele răspunsuri sunt valabile.
2. Pentru a avea un act cultural autentic, ar trebui îmbinate seriozitatea şi rigurozitatea din trecut cu libertatea de exprimare şi fantezia din prezent. Dar asta vorbind la modul ideal, fiindcă, de exemplu, multe filme din trecut, chiar dacă erau făcute profesionist, aveau teme impuse care le stricau (au fost şi excepţii, desigur, chiar foarte frumoase excepţii), iar multe filme din prezent sunt făcute prea superficial şi sunt lipsite de conţinut (existând şi aici, desigur, unele excepţii).
Deci, adevărul poate fi la mijloc...