|
Nu! Mă înspăimânți! Mai ales pentru că scrii ca o ființă formată de un regim politic, ca și când acesta ar fi fost familia ta... Parcă ai fi mama! Voi doi v-ați înțelege de minune, amândoi preocupați de ceea ce cred alții de voi, ocupați să munciți pentru a vă culege roadele, adică admirația, aprecierea, lăudarea...
În acest context, te întreb la modul cel mai SERIOS posibil:
De ce scrii ? + Pentru alții sau pentru tine ?
Plus că sunteți atât de masochiști dacă vă întrebați sau vă doriți să ne întoarcem/să imităm/să reproducem trecutul, în loc să-l lăsați acolo unde-i e locul. Trecutul trebuie să stea în spate și să ne concentrăm pe prezent! Vă uitați la trecut doar ca exemplu de "așa nu!". Eu una, nu m-aș fi întrebat nicicând dacă era mai bine în trecut, nici pentru comparație, fiindcă știu că încă nu am evoluat ca specie! Încă este multă barbarie! Numește-o neobarbarie să fii pe placul lui Paler, dacă vrei. Această întrebare nici nu există în repertoriul meu de întrebări!
De ce ai întreba așa ceva ? Desigur, nici democratismele nu-s mai breze, dar nu-i așa că preferăm răul cel mai mic în defavoarea celui mare ? Deci, te întreb, care crezi că-i răul cel mai mic ? Un regim totalitar sau un regim democratic ?
Dar, mai mult decât toate, mă deranjează preponderența celor 2 subiecte în toate discuțiile pe care le port cu oamenii - regimul politic și religia. Nu agreez aceste subiecte.
Singurele ființe responsabile de stările noastre sufletești sunt tot semenii noștri! Ne-au supărat vreodată o floare, un copac, o ființă animală, planeta ?
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|