|
- versuri din,Timp cu poeţi morţi,KO UN,nominalizat la premiul Nobel pentru Literatură,(scriitor si călugăr budist,sud-coreean) -
(Am fost în mijlocul furtunii de zapada:
casa era în îndepartare,
iar eu nu cunosteam
mai nimic din lumea asta.
Ce fel de maestru ar fi fost pentru mine acolo?
Singur m-am întâlnit pe mine însumi,
singur am plâns si
singur m-am oprit din plâns.
Ce prieten ar fi fost pentru mine acolo?
Singur m-am ratacit si
singur mi-am continut drumul )
Inima poetului
Într-un ungher al acestei lumi
printre crime, poetul se născu
printre jafuri, omoruri, înşelătorii şi violenţă.
O misiune în această lume
are cuvântul lui:
târându-se printre obscenităţile înjurăturilor din noapte,
în Cheonggyecheon, Changsin-dong sau Jongsam.
Printre răutăţile şi minciunile de peste zi,
câteva adevăruri ale acestor timpuri
aduce inima poetului.
Predestinată, în sfârşit, la moarte şi eternitate,
inima lui se stinge,
lovită de alte inimi.
(..)
În viaţa viitoare
În pădurile din munţii Seoun sunt, în sfârşit, acasă.
Trag aer adânc în piept.
Şi umbrele se aşază umbră peste umbră.
Eliberez câteva fâşii de lumină, ameţite de băutură
Şi noaptea cade.
Dintotdeauna, în orice ţară din lumea asta, libertatea a ajuns la capăt de drum.
Las în urmă, unul câte unul, gunoaiele-nimicuri de o sută de ani.
În dimineaţă, picături de rouă legănându-se
Suspendate de o pânză părăsită de păianjen.
În Lume erau prea multe ordini-reguli impuse de alţii şi imaginaţia în regres continuu.
De dincolo de pădure fragmente de vânt
Intră printre arbori cu capul plecat.
Frunzele stejarilor sunt păsări ciripindu-şi cântul.
Privesc în urmă, în trecut:
Urmaş al unor analfabeţi am fost
Dar cumva
Cumva
Am ajuns să fiu prins, fără de scăpare, în iadul literelor dintr-o limbă aglutinată
În viaţa viitoare
Fi-voi rădăcina unui nu-ştiu-care-copac!
Adânc îngropată în pământ
Sub cadavrul văduvei mute
Sub leşurile proaspete şi tăcute ale unor orfani
acoperiţi cu saci din paie.
(...)
Căutând drumul
Voi, neghiobilor!
Voi,cei care vă întrebaţi cine-i Buddha,
Ar trebui mai întâi să întrebaţi ce este Fiinţa.
Întrebaţi ce este Existenţa.
Dacă vă e foame,
Întrebaţi ce este mâncarea.
Întrebaţi lumina lunii ce este drumul.
Căutaţi portul unde copacul de yuja înfloreşte
Şi întrebaţi de cârciumile de acolo.
Şi întrebaţi... şi întrebaţi
Până când nu mai este nimic de întrebat.
Editura Tracus Arte,2016,traducere,Iolanda Prodan,
|