Made in Abyss e cel mai bun Anime pe care l-am văzut în ultima vreme. E drept că
în ultima vreme am văzut doar două shounen-uri așa că bara nu era ridicată foarte sus dar oricum...
Ca ambalaj (basm frumos colorat, poate
prea frumos pe alocuri) și structură a poveștii (călătorie inițiatică a unor personaje foarte tinere) Made in Abyss aduce destul de mult cu o producție a studiourilor Ghibli.
Povestea se învârte în jurul Abisului din titlu, o ditamai groapa de adâncimi necunoscute explorată pentru artefactele valoroase (cu cât sunt mai la adâncime cu atât sunt mai valoroase) de Călăuzele serialului ("Cave Riders")- niște indivizi a căror alegere profesională e cel puțin dubioasă pentru că sejururile din abis nu sunt tocmai un
picnic la marginea drumului (v-ați prins? Abisul e un fel de Zonă mai verticală a fraților Strugațki). Nu numai că Abisul e populat de tot felul de capcane mortale și creaturi nu tocmai prietenoase dar cu cât
cobori mai jos (elegant) cu atât șansele să te mai și întorci scad vertiginos pentru că, din motive care mi-au scăpat sau nu au fost încă clarificate, ascensiunea e
mai mortală (foarte elegant) decât coborârea.
Așadar personajele (Riko-o fetiță care speră să își întâlnească mama, Cave Rider de level mare, în adâncimile Abisului și Reg- un roboțel simpatic care speră să își găsească identitatea tot acolo) par pornite într-o aventură cvasi-sinucigașă iar serialul ia foarte în serios această premisă. De fapt aici e tot farmecul lui- în amestecul inedit de candoare și cruzime, fără ca nici una din componente să pară introdusă cu forța în poveste...totul curge foarte natural alături de muzica care lovește tot timpul cum și unde trebuie. E clar că serialul are și suflet și curaj iar eu sunt foarte curios de cum vor evolua lucrurile în sezonul sau sezoanele viitoare. Și chiar dacă în final întunericul va învinge putem extrage un dram de mângâiere din concluzia că nu suntem obligați să îl înfruntăm singuri
