[victor_homescu]

Cel mai frumos poem de Crăciun, ever.

CĂLĂTORIA MAGILOR

Frigul ne pătrundea pînă în măduva oaselor,
Era cel mai cumplit răstimp al anului
Pentru o călătorie, pentru o atît de lungă
călătorie:
Drumurile erau desfundate, vremea aspră,
Aflîndu-ne chiar în toiul iernii.
Şi cămilele se chinuiau, cu picioarele rănite,
îndărătnice,
Lungindu-se în zăpada ce se topea.
Erau ceasuri cînd regretam
Palatele de vară pe povîrnişuri, terasele,
Şi fetele în mătăsuri aducîndu-ne şerbet.
Şi apoi, conducătorii cămilelor, înjurînd şi
bombănind,
Dînd bir cu fugiţii, tînjind după băuturi
şi femei,
Şi focurile de noapte stingîndu-se, şi lipsa
de adăpost,
Şi cetăţile ostile, şi oraşele neprietenoase,
Şi satele murdare, jecmănindu-ne de bani:
Prin grele încercări am mai trecut.
Spre sfîrşit preferam să călătorim
toată noaptea,
Dormind pe apucate,
Cu glasurile care ne zumzăiau în urechi,
Spunînd că tot ce facem e o nebunie.
Apoi, în zori, am ajuns într-o vale temperată,
Umedă, sub hotarul zăpezii, mirosind
a vegetaţie,
Cu un rîu repede şi o moară învingînd
întunericul
Şi trei copaci pe bolta joasă a cerului.
Şi un cal alb, bătrîn, galopa peste pajişte,
Şi am ajuns la un han cu viţă deasupra intrării;
Printr-o uşă deschisă se vedeau şase mîini
Aruncînd zarurile pentru bănuţi de argint
Şi picioare lovind în burdufuri golite de vin.
Dar nu ne-au putut da informaţii şi ne-am
continuat drumul
Şi am ajuns seara, nici cu o clipă prea devreme,
Aflînd locul pe care-l căutam; era (puteam
spune) satisfăcător.
Toate acestea, îmi amintesc, s-au întîmplat
demult,
Şi aş mai purcede o dată la drum, dar aşterne-le
Toate acestea, aşterne-le
Pe toate: Am fost călăuzit pe drumul acesta
pentru
Naştere, sau pentru Moarte? E limpede
că a avut loc o naştere,
Ni s-au dat dovezi neîndoielnice, am văzut
naşterea şi moartea,
Dar eu cred că sînt altfel; această Naştere
a fost pentru noi
O cruntă şi amară agonie, ca Moartea,
moartea noastră.
Ne-am întors pe meleagurile noastre,
în aceste Împărăţii,
Dar nu ne mai simţeam în largul nostru printre
vechile orînduieli
Cu un popor străin, agăţîndu-se de zeii lui.
M-ar bucura o altă moarte.
T. S. Eliot