[ilustra.films]

Bifat Octav

Sunt bucuros sa aflu ca cinemaul Europa inca e in picioare si filmele ruleaza. Am trecut azi, in vizita, pe bulevard si am vazut ca doua cinematografe is inchise: Studio si Patria. Mda...

Despre "Octav" pot spune ca sentimentul pe care mi l-a creat pe scaun, uitandu-ma la film, e unul bun. Pozitiv. Asta ca cinefil. Ca spectator mi-a dat nitel mai mult de gandit.

Cum am inteles eu povestea: Societatea de azi, in felul ei dura, ne poarta pe carari nu prea curate ale interiorului insa, tot noi, prin felul nostru de a fi, ne putem aduce pe drumul cel bun sau nu. Si spun, prin felul nostru de a fi pentru ca unii dintre noi suntem nascuti cu un anumit dar de a face fata multora dintre provocarile zilnice insa pentru unii... momentele mai dificile pot deveni un calvar cam pentru tot restul vietii (personajul lui Andi Vasluianu). Regizorul incearca astfel sa aduca pe ecran o frantura din toate acestea si sa si ofere o cheie (mica) intru ajutorarea dezlegarii misterului ce sta la baza ajutorarii sinelui propriu; faptul ca ratiunea, bunul simt, bunatatea si rabdarea duc intotdeauna spre o finalitate pozitiva.

Ca cinefil: nota 6
Celebidachi aduce pe ecan genul acela de poveste care lipseste cinemaului romanesc si face asta cu bun simt si dragost pentru povestea lui. A adunat in jurul lui o echipa buna: Marcel Iures face un rol de exceptie si cu siguranta acum, se afla pe lista celor de au sa fie nominalizati pentru prestatie actoriceasca, in cadrul premiilor Gopo. Super simpaticul Victor Rebenciuc face si el un rol bun spre foarte bun. Cat despre Andi Vasluianu, speram sa-l vad mai in viu. Inteleg faptul ca personajul este usor traumatizat de anumite momente dar aceasta trauma a lui nu pare veridica. Surpriza a venit insa de la Dana Rogoz care m-a uimit, prin micul ei moment din gara si despre care credeam ca nu avea sa mai aduca vreun personaj pe ecran cu viata. Ma inselasem si ma bucur sa aflu ca ma inselasem. Alessia Tofan (Ana) aduce pe ecran, pentru un personaj de varsta ei, o paleta larga de trairi si face asta in mod natural desi usor exagerata in momentele de fericire. Eric Aradits (Octav copil - sper sa nu imi stric aici sansele de a colabora cu vreunul din acesti actori prin ceea ce scriu pacilea ) vine si el cu talent in a relata povestea personajului sau insa in prim planuri scapa usor carma si pierde controlul. Daca in cazul Alessiei, greselutele apar de la sine, aici la Eric, din contra, baiatul parca vrea sa demonstreze mai mult nitel decat trebuie. Lia Bugnar (mama lui Octav )mi-a parut ca nu prea a inteles deloc personajul ei, dealtfel foarte potrivita pentru rol, cu sanse mari sa duca rolul pe culmi inalte deoarece personajul era extrem de ofertant. Scenariul e bine scris, spre foarte bine insa am avut mereu sentimentul ca se putea mai mult. Cred ca cel mai deranjant a fost sa vad ca povestea merge in directia dramei personajului lui Andi Vasluianu, care dorea de fapt sa vorbeasca, indirec tot despre personajul lui Victor Rebenciuc dar care pe mine m-a pierdut. Cel mai bun lucru ar fi fost ca Octav (Iures) sa afle de la Spiridon (Rebenciuc) ce si cum si aveam personajul in fata si ne confruntam cu el direct si era mai pe linia povestii. M-ar fi bucurat sa stiu ca finalul e nitel mai puternic pentru ca momentul (din final), cu Rebenciuc, aduce multa emotie, fara niciun dar si poate insa cumva intuit iar Spiridon chiar ma lasase sa cred ca totul avea sa fie bine cu el ceea ce m-a dus cu gandul ca finalul nu era justificat dramatic. Adica Octav era foarte bun orisicum, o fapta ca asta doar l-a facut si mai bun in fata mea - nu m-a ajutat sa-i iert vreun pacat etc (adica vorbesc despre o contructie dramatica a personajului mai ampla). Blasco Giurato face o treba foarte buna spre impecabila insa cred ca al nostru Marius Panduru ar fi facut o treaba si mai buna. Dar e doar parerea mea.

Ca specator: nota 8.5
Marcel Iures -impecabil, Victor Rebenciuc -foarte bun, Andi Vasluianu -foarte bun, Lia Bugnar -buna desi enervanta prin jocul actoricesc pe alocuri, chiar imi aduc aminte ca o doamna in spatele meu, cand a aparut iar personajul Liei Bugnar a spus "e hai ca esti enervanta" [dar poate era subiectiva].
Imaginea: excelenta.
Scenariul: Excelent

Multumesc Celebidachi pentru experienta cinematografica!