Originally Posted by Cretzulynne:
Originally Posted by ilustra.films:
Originally Posted by Cretzulynne:
Originally Posted by ilustra.films:
Originally Posted by Cretzulynne:
Raspunsul concret:
Toata lumea spune ca e batran de 15 miliarde de ani, dar, de fapt, are 13.798 ± 0.037 miliarde de ani.
Cum au calculat ? Habar n-am.
Dar, asta inseamna ca suntem la jumatatea vietii si ne asteapta un Big Crunch, alias
apocalipsa biblica ? Hmm...
|
Ce te face sa crezi ca suntem la jumatatea vietii mai exact? Adica..fix la jumatate si nu spre final sau mai spre inceput?
|
Nu stiu. Asa am simtit. Soarele nostru mai are termen de 5 miliarde de ani. Universul... e cu semn de intrebare. Bine, e o intrebare retorica.
|
Eu cred ca e doar lumea asta care pe zi ce trece, ne face sa credem tot mai mult ca sfarsitul e aproape. O fi aproape. Dar de ce ne batem capul atata cu acest sfarsit? Ok. Daca te ingrijoreaza ai doua cai: ori te pocaiesti ori "just let it go".
|
Uitasem de ce am pus aceasta intrebare.
Daca orice are un inceput are si un sfarsit, acest principiu se aplica si aici ? Si daca da, atunci si Universul nostru isi va afla sfarsitul candva. De-i asa, va lua nastere un alt univers ? Ceea ce ma duce la principiul ciclicitatii. Un fel de "cine a fost intai: oul sau gaina ?" Si acum sa ajungem la adevarata intrebare: oare universul nostru se afla intr-un alt univers mai mare ? Asemeni unei stele in al nostru univers, isi traieste viata, concomitent cu al ei univers, desi nu moare inaintea celui din urma. Si daca ar fi asa, ar insemna ca in acel Univers Mare se afla mai multe universuri, ceea ce ma duce la intrebarea 6.
Aceasta "teorie" in care existenta unui Univers Mare in care se afla acele universuri ce se nasc si mor, este singura mea explicatie pentru senzatiile de deja-vu, replicatii si alte dubluri ale lumilor.
|
Din punctul meu de vedere, ai ajuns clar la un fel de esenta in a cauta raspunsuri in vid. Iar raspunsurile tale au ceea ce numim "numitor comun" pentru felul de a intelege astfel de lucruri, privind colectivul (o multime mai mare de oameni care ajung la acelasi raspunsuri dar nu se cunosc neaparat). Tu cam faci parte din grupul meu. Sau eu din al tau

Nu cred neaparat ca totul are un sfarsit si un inceput. Mai degraba, daca vorbim despre Univers, cred ca ne putem exprima in acelasi mod in care ne exprimam cand vine vorba de povesti: nu exista un inceput si un sfarsit! Precum putem vorbi si despre suflete. Acestea nu au sfarsit. Exista vesnic. E o tema abordata de mine in ultimul scenariu (SF) scris: infinitatea sufletelor. Pentru ca sufletul nostru ajunge in rai cand corpul moare, atunci... acesta are caracteristica de a "fi" vesnic. Si deci, nu exista un inceput si un sfarsit. Dar e doar o idee de-a mea.
Acum: daca universul este un suflet. Iar noi suntem viata din suflet? Toate bucuriile si tristetile, fricile si cosmarurile...? Si de aici, se poate explica, probabil si ideea de holograma, forma inexistenta a materiei. Campul Higgs, aceasta energie... imi pare foarte interesanta!
Originally Posted by Cretzulynne:
Originally Posted by ilustra.films:
Originally Posted by Cretzulynne:
Originally Posted by ilustra.films:
Originally Posted by Cretzulynne:
3. De ce a aparut Universul, adica de ce au existat elementele ce au dus la nasterea noastra, de ce niste elemente au avut tocmai acest efect si nu altul, ca si cand ar fi fost o regula undeva ca daca alaturi asta cu asta si boom! Iata Universul! Si te gandesti ca a fost un experiment...
Stiu, o dau in existentialisme.
|
Cred ca inainte de toate, iti complici prea mult existenta. Hai sa vorbim despre lucruri concrete ca de aia se numeste acest thread... stiinta. Zic si eu 
|
White 2. Daca puneam o intrebare usoara, nu mai ziceai ca imi complic existenta.
Si eu am dreptul sa emit teorii si sa le dezbatem aici. Si asta este si stiinta, si filozofie. De cate ori trebuie sa repet ca nici stiinta nu are fiecare cuvant batut in cuie si declarat ca lege adevarata si absoluta ?!
|
Well.. in stiinta, pentru ca se bazeaza pe calcule exacte, din contra, legile is destul de adevarate si absolute. Acum, ca acele calcule is gresite, na. Imi aduc aminte de o situatie intr-un film unde calcule facute de student nu puteau fi verificate, desi studentul respectiv venea la inaintare cu o idee proaspta, noua despre felul in care puteau fi lucrurile vazute si profesorii nu stiau cum sa-i verifice calculele.  . Asta e o situatie ciudata, intradevar. Eu nu am forta sa cred ca ne tragem din maimute. Precum nu am forta sa cred in Big Bang, nici in cat de vechi e universul, nici in cat de vechi soarele sau cand va muri acesta. Pur si simplu... nu am forta sa cred in toate acestea. Prefer sa cred in facts care pot fi verificate la o simpla analiza, de catre un om neavizat dar, ca urmare a acesti simple analize, poate intelege valoarea de adevar sau nu a lucrurilor. Eistein a incercat, destul de mult cu succes acest lucru. Eh, eu il astept pe urmatorul Eistein...
Nu ma intelege gresit.Nu is genul ila de individ care "oh... oamenii astia de stiinta de azi..nu mai stiu nimic, le tot invart si le succes si ne capiaza cu descoperirea redescoperirii a descoperirilor nedescoperite". Nu. Din contra. Sunt destul de sigur ca urmeaza un timp al altor mari descoperiri. Doar ca momentan... e foarte multa informatie, peste tot. Toata lumea isi da cu parerea. Scapam din vedere sa vorbim despre facts. De prea multe ori! Oamenii de stiinta, nu se mai gandesc "dar daca vin cu teoria asta, oare cum are sa fie perceputa? Dar eu, cum am sa fiu perceput, in raport cu alulalte descoperiri?". No. Pare ca doar vin cu informatia. Inca o data, nu este vina timpurilor in care traim ca... oamenii de stiinta din trecut erau mai "nu stiu cum". E pur si simplu o perioada, dificila, de tranzitie, care are sa treaca si ea dar pana atunci... ne batem noi capul, generatia milleniala, cu tot felul de aiureli.
|
Teoriile sunt facute pentru a fi confirmate sau infirmate. Daca in trecut, crezul pamantenilor de a se afla pe un pamant plat sau in centrul Universului nu i-ar fi indemnat pe mintile luminate ale vremii sa sparga aceste teorii, astazi nu am fi aici.
Dar, e in regula, o sa facem distinctie intre descoperirile reale si restul.
Intrebarea 4 - din fericire s-au descoperit toate elementele componente - cele 92 varietati atomice - tabelele lui Mendeleev / Bohr.
La inceputul nasterii Universului, acesta era format din 90% deuteriu + 10% heliu + putin litiu.
|
Da. Teoriile ne plaseaza pe o coordonata mai mult sau mai putin inconfortabila de a cauta mai mult, a rspunde. A avea o reactie. Ne obliga la o anumita actiune.
Cand vorbesti de descoperirile reale te referi la cele pe care oamenii de stiinta cu diplome le-au descoperit sau la ceea ce, de exemplu chiar si tu poti descoperi cautand fara sa realizezi neaparat ca ai facut o descoperire, ai adus o teorie frumoasa in discutie? Pentru ca altfel, daca te bazezi doar pe teoriile celor cu diplome si cu nume, discutiile noastre ies din sfera acelor discutii (posibil) revelatoare.
Intrebarea 4: De unde stii dumneata ca s-au descoperit TOATE elementele cu tabelul lui Mendeleev/ Bhor? De exemplu, in 2016 au fost adaugate 4 noi elemente in tabelul periodic. Sunt destul de sigur de faptul ca multe multe alte elemnte au sa fie adaugate in viitorul apropiat. De exemplu... ceea ce compune sufletul (intorcandu-ma la suflet), este oare ceva ce poate fi definit ca "forma"? Poate intr-o alta dimensiune?!
Originally Posted by Cretzulynne:
Originally Posted by ilustra.films:
White1, nu am cum sa te contrazic sau sa nu te contrazic pentru ca nu cunosc atat de multa fizica. Pot doar sa dau copy pasteuri catre linkuri cool si interesante dar... sincer, nu e genul meu. Prefer sa vorbesc despre chestii pe care le cunosc, cum e cineamul. La urma urmei... ma aflu pe un forum de cinema.
|
Da, suntem pe un forum de cinema, care si el utilizeaza stiinta. Crezi ca Nolan a stiut singur sa scrie scenariul SF pentru Interstellar ? Nu. A avut consultanti - multi astrofiziceni. Si pe partea cealalta, daca nu ai aceste cunostinte cand te uiti la un film SF despre Univers, fie el Interstellar, ori Alien, te uiti ca prostul la ele sau... ? Dar, tu, ca scenarist SF, trebuie sa ai un minim bagaj de cunostinte ca sa nu treci in lumea fantasy. De ce crezi ca apar tot felul de filme SF din care mai care mai proaste ? Lipsa de verzisori, ori de minte ? Eu zic ca ambele.
Urmatoarele:
7. Informatii despre quarcuri: ce sunt, cum reactioneaza, etc.
8. Expansiunea Universului se intinde pana la infinit ?
9. Gaurile negre - informatii interesante.
|
7. Singura propriatate care imi pare interesanta in ceea ce priveste quarcurii e faptul ca is... indivizibili. Pun la indoiala aceasta teorie.
8. Daca luam in calcul teoria Big Bang raspunsul e nu. Dar eu nu pot crede in teoria aia si am sa spun ca inifinitul ar avea si el o limita dar neperceputa de noi inca. Deci, raspunsul final e da.
9. Cred ca is folosite de extraterestrii pentru a se deplasa mai repede prin Univers

Precum statiile de metroul. Fara metrou ti-ar lua 30-40 de minte sa parcurgi pe jos distanta dintre statii. Cu metroul parcurgi in 2 minute aceasi distanta. Cum timpul nu exista, in perceptia mea, cred ca metroul devine un fel de portal ce deschide o poarta prin timp. Asa cum se intampla si in cazul gaurilor negre (in teorie ) .
Originally Posted by White1:
Meh. Aţi cam luat-o pe arătură şi eu nu prea am energie acum să răspund la toate chestiile...bizare pe care le spuneţi. Să răspund doar la două dintre ele.
C, prin "ştiinţă" eu inţeleg activitatea ale cărei caracteristici au început sa fie articulate abia prin secolul XVI, deci mult după apariţia primelor şcoli. Nu înseamnă ca ce s-a întamplat până atunci e lipsit de valoare...ci doar ca ştiinţa nu era un domeniu foarte bine delimitat...nu era separat de filosofie sau religie de exemplu. Şi ca sa iţi dau un exemplu concret, ca tot ziceai de astronomie. Ptolemeu a fost probabil cel mai important astronom al antichităţii si sistemul lui cosmologic a fost folosit mai mult de 1000 de ani in Europa. Doar ca pornea de la premisa greşită că corpurile (8-|) cereşti au o mişcare circular-uniformă...doar pentru că Aristotel decretase aşa. Discrepanţa dintre "teorie" şi observaţii a fost rezolvată prin introducerea de epicicluri suplimentare. Cu alte cuvinte nu natura avea ultimul cuvânt, ea trebuia sa se conformeze teoriilor şi nu invers... which is not very scientific.
Cea "mai oficială" definiţie a ştiinţei peste care am dat până acum: "Science is the pursuit of
knowledge and understanding of the natural and social world following a systematic methodology based on evidence." The systematic methodology nu a existat până la revoluţia ştiinţifică.
Ilustra: nu cred că m-am "abătut enorm" de la "misiunea" (care?) cu care am început acest thread. Poate am fost deviat puţin (nu ştiu de cine 8-|)...dar chestiile despre care vreau să scriu au un potenţial practic nelimitat pentru a fi aprofundate şi nu mă grăbesc...nu o sa plece nici threadul de aici şi nici eu.
|
Si mie in place definitia din urma a stiintei.
Imi place atitudinea ta. Orisicum, sunt destul de sigur de faptul ca nimeni dintre cei de scriu in threadul tau nu vrea raul (devierea) threadului de la misiunea propusa de tine. Din contra. Cred ca exista "chimie" in aceasta, privind spre diversitatea de idei, gandiri si chiar personalitati, elemente care-l transforma intr-un thread mai mult ca sanatos! Iar ceea ce scrii tu il face... necesar! Keep up the good work!
