[ilustra.films]

Am sa continui aici cu etalarea amintirilor, faptelor sau a... intamplarilor ce il privesc pe omul care ne-a facut zile negre aici dar care a si stiut cum sa faca zile albe numai unui anumit grup de oameni. Rog cu aceasta ocazie, pe cei vechi de erau pe forum si inca mai apar din cand in cand si au ceva de zis despre personajul despre care se vorbeste aici, a pune degetele pe tastatura si a scrie. Un om ca Mihnea nu trebuie uitat pentru cele de le-a "descoperit" pasind prin lumea asta si prin cea a cinemaului si am sa fac urmatoarea adaugire aici: am vazut relatata, cu privire la reveleatia de a putea intelege ca 2 plus 2 fac 4, cum ca am putea veni noi acum, dusmanii lui si i-am fura, elimina revelatia lui Mihnea de a fi putut face o asemenatoare descoperire fata de cinema si a elimina descoperirea acestuia. Desi ar merita sa ii se ia descoperirea nimeni nu poate schimba adevarul cu privire la faptul ca doi plus doi fac patru. Ceea ce ar merita Mihnea ar fi sa ii fie scoase de pe internet toate cronicile, tot ce a muncit el vreodata la si sa ii se ia titlul de regizor din simplul motiv ca au fost altii care au scris mai bine ca el, acelasi lucruri (eu fiind un cititor al cronicilor sale, descopeream adesea, si chiar el recunoastea, faptul ca astepta de multe ori parerea alor critici (chiar straini) ca mai apoi sa isi scrie si el cronicile), au venit cu idei cu mult mai puternice si CURAJOASE in ceea ce priveste noul in cinema iar pe partea de regie... aici nu am sa comentez nimic din simplul motiv ca din punctul meu de vedere cariera lui de cineast (regizor) nu exista. Sa iei o diploma la facultatea de film si apoi sa renuniti la a a face film pur si simplu, din eu stiu ce motiv, nu mi se pare deloc ca seamana cu ceea ce un adevarat cineast ar face. Imi pare mai degraba portretul amanuntit al impostorului. Ca sa revin, Mihnea, din punctul meu de vedere, nu a avut niciun fel de revelatie in materie de critica de film.

Ma consider un om viteaz. Mi-am dorit din totdeauna sa lupt cu dreptatea de partea mea si sa nu ma dau pe coate in momentul in care fac greseli. Astfel ca am sa etalez greselile pe care le-am facut in trecut. Si asta deoarece simt ca aceste greseli imi stau in carca si ma impedica din a face ceea ce iubesc si anume cinema.

Privind spre greselile mele am sa incep cu cea de ai fi cerut lui Mihnea sa scrie o cronica despre filmul meu de scurt metraj pentru care am primit destul de multe felicitari din partea breazlei cineaste (regizori sau critici). A fost o gresala cel putin copilareasca: tanarul la inceput de drum cinematografic ii cere criticului (pe care il cunoaste si cu care a avut de impartit sala unui cineclub), sa spuna cateva vorbe despre proiectul de film independent, realizat cu mari eforturi. Asa cum il stiam taios cand scria despre greselile din cinema, ma gandeam ca avea sa fie sincer cu absolut fiecare gresala din film astfel ca eu sa invat din ele si sa ma dezvolt si mai mult pentru ca nu ma ajutau sub nicio forma bataile pe umar si felicitarile privind faptul ca facusem un film independent, cu mijloace minime dar care "arata" a cinema (asa cum mai auzeam amici usor invidiosi pe mine "Mda. Filmul tau arata a cinema intradevar"). Nu a imita cinema imi doresc eu. Iar Mihnea acceptase propunerea mea. Evident ca nu si-a respectat niciodata cuvantul. Si nici nu cred ca avea de gand sa si-l respecte. Ii eram dusman, am realizat mult mai tarziu decat ar fi trebuit.

Am fost implicat in multe batalii despre care nu aveam habar ca exista, moment in care am fost macelarit si asa am ramas. Inca mai curge nitel sange in mine ca sa pot face filme, din fericire (si din pacate, pentru unii). (...) Intrasem intr-o lume a cineamului dura si necrutatoare, mai devreme decat ar fi fost cazul. Cu mult mai devreme. Nu puteam intelege faptul ca lumea din care plecam eu (scoala) era cu mult mai diferita (mult inferioara) celei in care aveam sa intru. Incercam sa-i fac fata cum putea insa Mihnea clar nu era persoana de a ma fi intampinat la portile cinemaului. Nici nu stiu cine ii daduse lui cheile defapt. Ma intrebam adesea (dupa evenimentul cineclublul Lumiere)* si singurul raspuns era ca si le insusise singur, ca un copil nazdravan caruia i se stricase castelul (prin 1993) si tot ce acea el de facut acum era sa se razbune cumva. Pana la Mihnea, poarta era deschisa mereu pentru orisicine vroia sa intre iar acesta ERA si ESTE modul corect de functionare al cinemaului. Insa Mihnea o inchidea si o deschidea cui vroia el, ba chiar pe ochi frumosi. Si pot vorbi sincer despre acest fapt din simplul motiv ca am fost langa el doi ani de zile, in cineclubul Lumiere! Nu vedeam nicio problema atunci, bineinteles, in faptul ca Mihnea avea cheile (ca si critic de film) de la poarta spre lumea cinemaului. Ba chiar ma simteam mandru (in ignoranta mea) ca profesorul care preda in cineclubul nostru (si sa fiu inteles aici, nu era profesor, vazusem postat de cinema in thread aici ca era profesor in viata reala. Nu era profesor. Faptul ca preda in cineclubul nostru, asta nu-l facea profesor. A fost mentorul cuiva caruia nu ii pot da numele acum din simplul motiv ca poate doreste sa stea departe de subiectul Mihnea Columbeanu) tinea cheile de la porta intrarii in cinema. Cand Mihnea era la poarta, cu cheile in mana, eu am intrat frumos, linistit prin acea poarta cu proiectul pentru care ii cerusem sa scrie o cronica. Nu putea decat sa se uite la mine, cu falca in mana.

Acum imi dau seama ca lumea cinemaului functioneaza sanatos in momentul in care nimeni, nici macar facultatea de film, nu tine cheile acestea in maini si sta si pazeste poarta. Pot spune cu mana pe inima aici si bucuros ca pot spune asta, facultatea de film functioneaza sanatos din punctul ista de vedere. Ca sprijin in favoarea ideii vin cu urmatoarea relatare: am picat la examenele UNATC-iste de doua ori in doi ani (nu consecutivi). O data la admirea regie si odata la admirea cav. Niciodata nu am plecat de la probele de acolo injunghiat de gandul ca nu ar trebui sa fac film. Niciodata! De la cursurile lui Mihnea Columbeanu am plecat asa. Culmea, cursuri pe care eu le dezvoltasem in vederea aducerii mele (si al altor iubitori de cinema) pe calea cea buna din punct de vedere teoretic si practic (in lucrul cu imaginile).

De precizat un lucru important aici: daca cineva, oricine, vreodata pleaca de la examenele UNATC-iste, injunghiat de idea "nu ar trebui sa faci vreodata cinema" sau oricare derivare din aceasta, acel tanar ar trebui sa se revolte, sa tipe sa ride steagul sus si sa spuna "sunt ABUZAT in cel mai crunt mod posibil!!"

Din pacate, eu nu am ridicat niciun steag atunci. Nu m-am revoltat ba mai mult, in calmul si diplomatia in care am fost educat, pentru ca il vedeam pe Mihnea (cu fortele mele de a vedea atunci lucruri) pe cel mai intalt scaun al corectitudinii si moralitatii fata de situatia in care ma aflam. Un om de cultura. Un om cu principii, am intrebat "si ce meserie crezi Mihnea, ca mi s-ar potrivi, alta decat cea legata de cinema?". Si stiu ca daca ar veni cinema acum la mine si mi-ar spune acelasi lucru, l-as privi cu la fel de mult calm. Cu la fel de multa diplomatie dar nu as mai pune aceasi intrebare. Intrebarea mea ar sune cu totul altfel acum "Cine iti da tie dreptul sa abuzezi de pornirile pure ale unui tanar (sau om)?" Cat despre Mihnea, nu a avut ce raspuns sa-mi dea, evident.

Am sa continui sa invat din faptele lui Mihnea pentru totdeauna. Sa continui sa imi definesc (eu pentru mine), in cel mai intalt grad, ce inseamna a fi moral, a nu abuza (de pozitia mea) a nu calca nesincer fata de persoana mea si stradaniile mele in ceea ce privesc (actualele si viitoarele) mele intreprinderi cinematografice. Am sa continui sa fiu eu!
*corectie in data de 26.9.'17 (motiv: omis precizarea timpului corect [concret] al existentei ideii astfel ca se intampla o inadecventa logica (in coerenta frazelor)