|
Poezia
Viata de-o zi
- Ioan Es Pop (volumul Ieudul fara iesire)
12 octombrie1992
sunt un bărbat singur. nu-i nicio mândrie în asta. doar sunt
hoarde de nefericiţi care umblă şi caută
alţi nefericiţi – numai că între nefericiţi şi nefericiţi
sunt mari praguri de nefericire.
unii au bani mulţi, alţii au speranţe
deşarte – nu există doar nefericiţi
de-un singur fel.
iar totuşi, când se unesc,
nefericiţii fac revoluţii, după care
li se ia totul.
12 octombrie, altădată
la zece ani mi-au cumpărat primii pantofi.
erau lungi şi galbeni ca nişte sicrie.
nu i-am purtat niciodată. m-au pedepsit
mulţi ani pentru asta. n-am mai râs de atunci.
mâna mea a început să scrie.
12 octombrie 1992
aici trebuie să te temi, pentru că rezistenţa formulei
stă în asta: să te temi. pentru asta sunt
puse-n mişcare toate neînţelesurile. toate
înţelesurile sunt abolite.
eşti plătit cu bani buni să rămâi, să te temi.
sfârşitul începe lent, el seamănă bine cu viaţa.
nu te poţi aşeza niciunde, nicicând.
eşti plătit să te temi şi atât.
noaptea îţi opresc maşini cereşti la poartă, eşti
luat pe nepregătite şi vârât în dubele lor.
nu ţi se spune încotro, eşti plătit să te temi.
pentru asta sunt puse-n mişcare toate neînţelesurile.
Last edited by victor_homescu : 23 Sep 2017 at 20:05.
|