[ilustra.films]

Nu stiu exact cum sa incep.
Poate ca cel mai bun inceput e acela ca forumul cinemagia aduce in prim plan cele mai frumoase amintiri din viata mea. Ma bucur sa ma intorc. Sunt trist insa sa ma intorc cu un subiect cel putin dificil dar cred ca este important acest subiect si prezenta acestuia pe forum avand in vedere ca persoana despre care doresc a se vorbi a schimbat vieti, aici pe forum, in urma cu ceva ani. Nu multi dar suficienti, zic eu, cat threadul ista sa nu fie sters. Daca altcineva crede altfel, este invitatul/a meu/mea sa stearga acest mesaj.
Nu vreau sa arunc cu pietre in omul care imi spunea " nu ai ce cauta in lumea filmului" sau "incearca sa-ti alegi alta meserie. Cauta! Sunt atatea alte meserii acolo afara de cea de regizor care poate ca ti s-ar potrivi mult mai bine". Avand in vedere acest context, poate ca, intradevar as avea toate motivele s-o fac. In special datorita faptului ca Mihnea a reusit cu brio sa stearga toate reusitele mele cineclubiste din acea perioada (ma refer la cineclubul Lumiere) si tot ce a inseamnat acesta pentru realizatori si nu numai, prin simpla prezenta in cineclubul nostru. Dar nu! Nu ma aflu aici sa arunc cu pietre. In primul rand din respect pentru fiul lui care, sunt sigur, trece printr-o perioada groaznica acum si ca aceasta perioada are sa fie destul de lunga. Si mai am un motiv pentru care nu vreau sa arunc cu pietre. Acel motiv se numeste I(i)sus!
Nu vreau sa ma aflu aici pentru a ma simti bine cu privire la ceea ce a patit Mihnea avand in vedere experientele mele (negative) avute cu persoana sa, din pricina persoanei (personalitatii) sale. Imi dau seama dupa mult timp, Mihnea detine o personalitate extrem de complexa care, probabil, poate fi pusa langa ceea personalitate psihopatica. Sau ceea ce numim psihopatic. Insa atunci, imi parea doar un om cu un caracter extrem de complex, cu o cultura nemaivazuta de mine la nimeni pana in punctul respectiv al vietii mele si cu principii bine batute in cuie.Imi dau seama acum ca era doar un personaj pe care el il juca in lume ca sa se arate "normal". Pentru a se prezenta ca fiind un om normal. Evident ca mie, unul, imi parea mai mult ca allien ceea ce era el din simplul motiv ca nu ma vedeam niciodata sa ajung la o asemenea capacitate intelectualo-procesativa (daca mi se permite a folosi aceasta constructie). Din pacate pentru el, nimic din toate acestea nu mai conteaza acum. Nimic din ceea ce a scris el, nimic din ceea ce a lucrat la. Totul e sters din simplul fapt ca ceea ce a portretizat in final a fost de un nivel cel putin monstruos.
M-am speriat cand am citit prima oara stirea (cred ca o gasisem prin 2015 deoarece aflasem de la un amic apropiat de sedinta sa) deoarece intelesesem ca tot ceea ce era legat de persoana sa, primea din acel moment valoare nula sau o imensa pata neagra si aici ma refer la cineclubul nostru in care investisem extrem de mult efort. Mihnea ne-a fost atunci profesor de regie, scenaristica si actorie. Imaginati-va ca a sa cultura vasta, felul de a privi abstract spre situatii si idei, toate acestea deveneau o unealta extrem de iscusita intru ajutorarea metodei sale pedagogice si rezultatele straduintelor sale nu intarziau sa apara; unii dintre membrii cineclubului au intrat din prima in UNATC. Parea neobosit si neinfricat in a aborda metode diferite cu fiecare dintre cei prezenti, in discurs si atitudine facandu-ne sa prvim cu respect in primul rand statutului de discipol pe care-l aveam construind in interiorul nostru, fara sa ne dam seama, dorinta de a ne perfectiona.
Doi ani de zile am petrecut langa acest om in cineclub, timp in care organizam cursurile, preluam nesemnificativa suma de 25 de lei de la cursanti, pe ziua de curs pe care o inmanam profesorului. Nu cred ca isi inchipuia nimeni cine era si ce facea.
Nu am reusit sa tin legatura cu nimeni in timp, din cei de veneau la cursuri. Fiecare s-a dus pe drumul sau. Eu ma despartisem de cineclub incercand sa realizez proiectul de film care sa ma aduca in fata criticilor de film, moment in care cineclubul a mai functionat inca vreo doi ani adica pana in 2011 sau chiar '12. Auzeam ciudatenii de genul "Mihnea a venit baut la cursuri" sau "Mihnea s-a dat la una din fete" dar nu imi venea sa cred ceea ce auzisem din motivul ca imaginea pe care mi-o formasem eu cu privire la persoana Mihnea era una... curata, sa-i zicem. Fiind organizatorul cineclubului pentru primii sai doi ani, tineam legatura strans cu cei din cineclub si cat am fost eu acolo, nimic necurat nu mi-a ajuns la urechi sau ochi cu privire la felul de a se comporta al lui Mihnea. Din cate imi aduc aminte, doar in primii doi ani de functionare a cineclubului am avut minori in interiorul cineclublui (unul sau doi) dupa care toti cei prezenti in interiorul cineclubului erau majori. Chiar daca erau majori si nu imi venea sa cred ce auzeam, ma gandeam ca un astfel de comportament e total neadecvat insa nu aveam niciun habar cum sa-l abordez pe Mihnea ca macar sa inteleg ce se intamplase. Dealtfel, desprins de cineclub, imi dadeam seama ca defapt nu mai era in totalitate problema mea, felul in care Mihnea se comporta la cursuri si era de datoria cursantilor sa intelega cea mai potrivta actiune de abordat: schimbarea profesorului etc. In acelasi timp ineleg si faptul ca decizia mea de a nu actiona in vreun fel concret, avand in vedere ca eu eram cel care infiintase cineclubul, a fost cel putin nepotrivita. Nu am primit niciodata o educatie conncreta in ceea ce priveste moralitate bunei purtari a unei persoan, intr-un cadru profesionist. Conceptul meu cu legatura la ceea ce credeam eu ca inseamna atitudine profesionista, imi spunea ca cel mai bun lucru de facut este sa-i las pe ei sa-si gestioneze problemele, in interiorul cineclubului, considerandu-ma deja, un om din afara acestuia.
Inca odata, stiu ca e un subiect dificil. Nu ma astept la prea multe raspunsuri din partea celor prezenti aici. Nici macar nu stiu cati din cei ce erau prezenti in perioada prezentei mele pe forum in mod constant mai sunt aici (afara de moderatorii principali pe care ii salut cu un zambet [trist] pe buze). Dar vreau cumva ca ceea ce s-a intamplat si ni s-a intamplat sa nu ramana asa... plutind in aer. De exemplu, ma gandeam recent sa redeschid cineclubul si sau sa deschid unul nou: nu am cum sa nu supra analizez situatia in care as reusi sa duc la bun sfarsit initiativa: cine sau ce fel de om poate sa apara la un moment dat care sa dea peste cap un eveniment atat de frumos, atat de necesar precum e cel in care mai multi iubitori ai cineamaului se aduna laolalta si vorbesc despre ceea ce ii pasioneaza. Eram un tanar, ambitios pana peste puterile mele, cu dorinta de a filma si a face filme, a cunoaste oameni din domeniu si a colabora si apoi...
Recunosc faptul ca e dificil sa nu arunc cu pietre in Mihnea. Nu pentru ca s-a comportat in felul in care s-a comportat cu mine la cursuri (intr-un mod abuziv) dar pentru ca insasi societatea asteapta de la mine sa condamn ceea ce a facut el cu tot ce am si sunt. Ii multumesc lui Dumnezeu si Universului ca am primit forta sa iert. Ca am forta sa privesc detasat spre actiuni de m-au influentat intr-un mod negativ in trecut deoarece fix aceste situatii negative transforma sufletul intr-un loc pustiit de moralitate si dorinta de a intelege ce inseamna a face rau iar Mihnea parea (inteleg acum) ca era lovit demult de acest microb care da nastere psihopatilor sau atitudinilor spihopatice.
Solidaridez cu copilul sau copiii care au fost abuzati deoarece si eu, la randul meu... am fost abuzat sexual cand am fost mic. Solidaridez cu dragoste fata de tristetea si angoasa acestora prin care au trecut, trec si poate ca vor mai trece mult timp de acum incolo. Pentru acesti micuti urmeaza ani grei de tristete si suferinta dar pe care ii putem face mai usori, noi, cei care ii iubim.