[robertsandu]

Da. Am vazut si eu filmul azi si pot spune ca e cel mai atipic film regizat de Nolan. Incet, incet, tipul se apropie de maturitatea sa artistica. Daca e sa compari filmul asta cu primele lui filme, gen Batman Begins sau Prestige sau altele, diferenta e ca de la cer la pamant. Inca nu reuseste sa fie autentic 100%, in sensul se simt anumite influente mainstream in continuare, dar, oricum, e o imbunatatire masiva. Deja Nolan gandeste mai mult ca un artist-cineast si mai putin ca un 'asamblator' de cadre sau 'trickster' care cauta sa te surprinda la nivel superficial, pentru a te lasa dorind mai mult la un nivel artistico-emotional, ca sa zic asa. A inceput sa realizeze, incepand cu Interstellar si continuand acum cu acest Dunkirk ca poti transmite mai mult prin imagine, sunet, decat o poti face prin dialoguri, prin trucuri de montaj sau prin twist-uri mai mult sau mai putin inspirate.

La o adica, o scena in care vad un mic gest sau o anumita mimica pe fata unui personaj imi este mai utila pentru a intelege ceva despre acel personaj, decat o intreaga secventa de tip backstory in care imi este practic servit direct tot ce trebuie sa stiu despre el, despre viata lui, sau despre motivatiile lui, ca si cum regizorul vrea sa se asigure ca oricine va intelege exact ce trebuie despre acel personaj. Dupa mine, daca esti un regizor suficient de mare, 1) nu-ti pasa de cei care nu inteleg ce vrei sa spui, daca scopul tau nu este sa faci un film popular, si 2) stii ca audienta ta, cea pe care o vizezi, n-are nevoie de mai mult decat deja i-ai oferit prin imagine, sunet, unghiuri de filmare etc. La un moment dat, presupun ca te saturi sa faci filme mainstream si vrei si tu, ca regizor, sa te ocupi de un proiect care te bucura si te ambitioneaza mai mult pe tine, decat pe oricine altcineva. Cam asta zic eu ca e etapa prin care trece regizorul Nolan.

Nu stim mai nimic despre personajul lui Tom Hardy in film. Nu-i stim numele, nu-i vedem aproape nicio clipa fata. Uneori sunt cadre detaliu pe fruntea lui, a carei incruntare si destindere te fac sa intuiesti cam ce se petrece in capul si in sufletul lui. E sucifient. Stim deja ca cine a ajuns in acel moment, in acel avion, trebuie sa fie un anumit tip de om. Nu-i nevoie sa-mi arati flashback-uri in care sa-mi faci efectiv dovada caracterului lui. Simt deja ca-l cunosc pe omul asta. Ca regizor, daca ajungi sa transmiti mai mult, prin mai putine artificii, deja evoluezi. Daca ai nevoie de foarte mult material ca sa transmiti o idee, inseamna ca mai ai de munca.Nolan te face in filmul asta sa simti ca cunosti personajele fara a le cunoaste de fapt. Asta ii permite sa nu iasa din actiune, sa nu sparga atmosfera filmului cum s-ar spune, fara sa piarda din emotia pe care filmul reuseste sa o transmita aproape de la cadru la cadru. Pentru ca nu e o emotie transmisa explicit, ci sugerata.

Mi-a placut. Eu zic ca-i cel mai bun film al lui Nolan de pana acum, sau cel putin asta e senzatia pe care am avut-o la prima vizionare. Peste Interstellar si destul de mult peste The Dark Knight.