A Monster Calls (2016)
Eram inca pe scaun cand pe ecran, de circa 2 minute, curgea genericul de final, (end credits-ul), iar eu ramas pe ganduri, nu dadeam niciun semn cum ca m-as pregati sa parasesc sala de cinema. M-am dezmeticit imediat si oarecum stanjenit, m-am ridicat si instinctiv am cautat spre copil, rotindu-mi privirea totodata si prin restul salii. Cand am vazut ca doar cativa spectatori se ridicasera, dar nici aceia nu pareau sa se grabeasca, fiind mai degraba tristi si ingandurati, m-am mai linistit la gandul ca nu fusesem singurul ce ramasese furat de peisaj. Pana si copilul, spre surpriza mea, nu schita vreun gest cum ca ar fi vrut sa plece, sa se ridice, nimic. Privea si el la fel de trist si marcat, cum eram si eu si cum acum reuseam sa disting din ce in ce mai multe figuri in sala, ecranul negru pe care continua sa se succeada acea lista de nume careia, de majoritatea datilor, nimeni nu ii acorda vreo atentie.
Altii, mai sensibili dintre spectatori, chiar plangeau. Cred ca e totusi prea mult sa plangi la acest film, dar daca asta simti, cine sunt eu sa judec ce e in sufletul fiecaruia?
Oricum, ce am constatat e ca nu prea erau copii in sala. Si nu ma refer la prescolari. Nici chiar cei din clasele primare nu cred ca au ce sa vada la acest film. Sunt prea mici iar filmul este prea traumatizant pentru ei. Cu siguranta ca vor ramane cu sechele dupa asa o poveste. Insa pustii si pustoaicele din gimnaziu,cei pre-buletin, "chaval-ii", (tanar, baietandru), cum e numit baiatul din film, un fel de Nica de-al nostru dar dupa scaldat si inainte de episoadele cu alergatul fetelor prin targul Foltișeniului, strengarul de dinainte de caprele Irinucai mai exact, n-ar trebui sa rateze acest film. Cu scoala, cu parintii, indiferent cum, vazutul acestui film ar trebui sa fie obligatoriu, sa intre in programa scolara cumva.
Nu o sa dau detalii prea multe despre subiect sau despre modul cum decurge actiunea. Avand in vedere ca in Romania filmul va rula la inceputul anului viitor si ca un numar mare de spectatori se vor duce sa-l vada, nu vreau sa stric nimanui placerea vizionarii acestei povesti, deosebite de tot ce ati vazut pana acum. (Pentru adulti, imaginati-va un Birdman, dar care nu trateaza latura artistica, creatoare ci ataca chiar existenta insasi, dezvoltarea si maturizarea viitorului tanar.)
Iar ca sa nu dezvalui mai mult, o sa mai vorbesc doar despre intrebarile care navalindu-mi de-odata in minte, m-au facut sa am acea pierdere a contactului cu realitatea din finalul filmului.
Iar cea mai arzatoare dintre ele si care, ca un corolar, a venit odata cu inchiderea "copertii" acestui film se refera la acel copil ca si tipologie, care rapus de framantari, indurand mai mult decat plapanda sa faptura pare ca ar fi capabila sa suporte si ajuns pe marginea prapastiei intunecate si chinuitoare a vinovatiei, va cheama oare exact acelasi monstru si va trai exact aceleasi 3 povesti pana la a fi capabil sa o inteleaga pe a 4-a? Eu cred ca da. Cel putin acum ca exista acest film, cu siguranta ca multi copii vor parcurge toate aceste etape ale peliculei. Principalul e sa aiba alaturi de ei un ghid la fel de intelept ca cel pe care l-a avut Conor, (Lewis MacDougall) si care sa stie exact care e momentul ideal la care copilul e pregatit sa vada acest film si sa mai stie si cum sa raspunda multitudinii de intrebari ce cu siguranta ca vor aparea in capusorul micutului om.
Despre regie, cand ai un buget satisfacator, nu mare, dar satisfacator, doar lipsit de talent sa fii sa nu realizezi un film decent. Iar Bayona numai netalentat nu e si rezultatul este mai mult decat surprinzator.
Concluzie: O emotionanta poveste despre modul cum functionam noi toti, ca oameni; despre frică si vină totodată si despre realitatea neperfectă in care orice copil, pregatit sau nu, va intra si va incerca sa razbească. Cuprinzand povesti cu printi, regate, regi si vraci, dar teribil de reale si de directe, filmul este vizionabil de minori, (11-14 ani), doar daca sunt insotiti. Pentru adulti, cu siguranta ca proiectia va provoca o intoarcere destul de tristă si oarecum violentă in copilarie, pentru unii mai grea, pentru altii mai usoară, depide de monstrul ce ne asteapta acolo si mai ales daca el a fost sau nu biruit la timpul potrivit; daca am avut curajul sa-l invocam cand inca eram copii.
Nota 8,11! Splendid!