La double vie de Véronique (1991)
Un film cat o taina de mare. Taina impartasita de cele doua tinere care simt ca nu sunt singure; taina ce ii leaga pe cei doi predestinati, Alexandre si Veronique, intr-o realatie mai presus de dragoste, de o dragoste care sa se consuma asa cum e ea inteleasa de omul de rand.
Misterios prin constructie,
Viata Dubla a Veronicai nu poate fi pe deplin inteles de nici un muritor. Oricat ai cauta sa descifrezi enigmele acestui film, e cu neputinta sa cuprinzi toata simbolistica acestei povesti aflata la granita realului cu visul. Veronica este reala, traieste si iubeste ca orice tanara. Dar ea accepta sa se sacrifice pentru un scop mai presus de fiinta ei. A fost inzestrata cu o voce nepamanteana si nu poate sa lasa un astfel de dar sa se piarda, chiar daca asta o ucide.
Si atunci o alta Veronica ii ia locul in poveste. Este cea despre care prima tanara spunea ca o simte ca fiindu-i alaturi, ca facand parte din viata ei, din ea insasi. Chiar si-au intersectat odata drumurile, intamplator si s-au vazut. Aceasta a doua Veronica simte deodata nevoia sa renunte la orele de canto. E un sacrilegiu ii spune profesorul, dar ea stie ca trebuie sa o faca. De ce? Cand a decis asta? Nu ni se dezvaluie in film. Misterul se adanceste prin acea corespondenta nesemnata in care primeste o sfoara ce fusese o legatoare a unei mape. Dar parca o cunostem... Am mai vazut-o undeva. E aceeasi pe care prima Veronica a rupt-o de emotie atunci cand a sustinut concursul de admitere in corul filarmonicii din Cracovia. Intelesuri de nepatruns prin rational sau prin logica. Cum a ajuns sfoara la acesta Veronica din Paris? Cine i-a trimis-o? Intrebari fara raspuns, sau poate raspunsul e dincolo de aceasta lume.... Lumina, lumina care o orbeste o conduce pe tanara spre a identifica ce inseamna ata misterioasa primita in plic. Dar ce e aceasta lumina? Sau cine e? De unde vine ea? Vedem ca nu are sursa de provenienta, ca nu e creata de nimic. Sa fie o prezenta angelica? Oare prima Veronica a incetat sa mai existe pentru ca cea de-a doua sa traiasca? Oare odata ce s-au intalnit una pe alta, paradoxul existentei aceleasi persoane in doua locuri diferite, in acelasi timp si univers a inceput oare sa se manifeste? Dupa ciocnirea hazardata, nu mai era, din acel moment, loc in aceasta lume decat pentru o singura Veronica? Intrebari si iarasi intrebari.
Si totusi, pe langa tot acest necunoscut, eu l-am regasit pe Kieslowski omul, transpus in toata acesta dedublare. Este practic o lupta a regizorului cu el insusi, o viata dubla a lui Krzysztof Kieslowski. De ce? Sa unim toate acele perspective asupra lumii, obtinute privind prin: sticla diforma, (geamul trenului), prin globul translucid, (Veronica privind imaginea rasturnata prin sfera), prin lentila ochelarilor, (tatal Veronicai lucrand sau Alexandre privind poza) sau prin lupa, (instrumentul folosit la marirea stampilei de pe plic). Toate acestea tradeaza o vedere a unui om de film, obisnuit sa priveasca realitatea prin lentila obiectivului de filmat. Un regizor al vietii de zi cu zi. Apoi dualitatea personajului, a nationalitatilor celor doua tinere, Polonia si Franta; nu e oare si lupta interioara pe care o duce Kieslowski insusi? El care se vede constrans sa se mute din patria lui intr-una adoptiva, doar pentru a putea crea fara cenzura si in conditii decente? Toate acele fundaluri ce arata deslușit cladirile vechi, roase de egrasie si care gazduiesc artistii sunt o critica fatisa pe care regizorul o expune in speranta ca cineva in Polonia va schimba ceva. Momentul in care Veronica arunca mingea in tavanul acelui gang si din el cade tencuiala macinata de umiditate... Chiar daca in film momentul este cum nu se poate mai poetic redat, acea pulbere parand o ploaie de aur, mesajul e totusi cat se poate de clar. E una dintre conditiile din cauza carora artistii mor, se imbolnavesc, dispar din Polonia. Este probabil filmul cel mai explicit ca forma de protest al regizorului polonez.
Pelicula se incheie cu povestea spusa de Alexandre, care este totodata si secretul existentei Veronicai. Nimeni nu o intelege asa cum o face el. I-a ghicit taina, i-a dezvaluit misterul intregii sale existente. Si Veronica se simte stanjenita. Una e ca cineva sa iti ghiceasca inima si alta e ca viata ta sa fie pusa la dispozitia tuturor, intr-o carte. In acest caz, cand te simti in primejdie, un singur lucru poti sa faci. Sa te intorci acasa, acolo unde te simti ocrotit. Asta va face si ea. Interesant e ca versiunea Americana a discului include si un final alternativ, in care odata ajunsa acasa, tanara fuge sa isi imbratiseze tatal ce tocmai ii iesea in intampinare. Un astfel de finalul confirma in mare masura acea nevoie a Veronicai de a fi protejata dupa ce a fost atat de brutal deposedata de cea mai mare enigma a vietii sale.
Si ar mai fi de vorbit despre splendida Irène Jacob, sublima in acest film, depre imagine cu tonalitatea ei fantasmagorica, despre muzica ingereasca a lui Zbigniew Preisner, ... dar ce review ar iesi! Nuvela nu alta.
Concluzie: Un film greu, simplu ca subiect, construit ca o sarada la care oricate raspunsuri ai cauta, niciodata nu vei fi capabil sa cuprinzi intreaga lui semnificatie.
Nota 7,84! De vizionat, revizionat, re-revizionat... samd.