Stiinta ar trebui sa fie obiectiva si deseori este, dar problema consta in faptul ca e mult prea incompleta in prezent ca sa poata transa problema religiei. Si atunci in marile intrebari si necunoscute, ramane alegerea subiectiva a fiecaruia. Ce am observat e ca dincolo de categoria din care face parte (crestin, musulman, ateu, agnostic etc), esentialul e persoana. In oricare din tabere sunt prosti si inteligenti, oameni cu umor sau incrancenati, cinstiti sau ipocriti etc.

Asa ca e interesant ce scrii pe acolo White, dar pe mine m-ai pierdut in clipa in care ai pus un link la un discurs ateist in ziua de Paste. Intr-o astfel de discutie, unde nu se poate ajunge la o concluzie absoluta, respectul fata de altii e esential. Fara el, totul e inutil. Pentru ca tu nu intelegi ce inseamna Pastele pentru un crestin si nici nu te intereseaza. Te intereseaza doar ideile tale, dar ce-i drept exact aceeasi atitudine e intalnita des si la crestini. Am avut de exemplu o discutie cu un coleg ortodox convins, un tip inteligent. A durat pana cand mi-a dat citatul asta din Tutea: "Eu cînd discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Între un credincios si un necredincios, nu există nici o legătură. ăla e mort, sufleteste mort, iar celălalt e viu si între un viu si un mort nu există nici o legătură." Din clipa aia nu m-a mai interesat discutia, pentru ca am inteles ca el voia doar sa-si impuna propriile idei, nu sa existe un schimb real de pareri.