asa e rvn. Darin aici este practic actorul-pacient innascut. E perfect. Putin neingrijit, usor slabit, grizonant asa cum spuneai si toate astea ii dau o aliura de om imbatranit inainte de vreme, sau cel putin mai imbatranit decat varsta reala. Totul e perfect la el.
Legat de caine, sincer, nu imi plac aceste animale. Iar filmul de fata m-a bucurat ca nu a pus accentul aproape deloc pe patruped. Scena despartirii din final, de care aduci aminte, este practic umana. Nimic teatral, doar o privire aruncata inapoi spre cel ce i-a fost companion pe toata durata vietii. O scena curata si natural-sensibila. E practic intruchiparea unui prieten adevarat.
Ca mai sunt filme de gen, da! E a devarat. Insa acest film are ceva aparte. O luciditate si niste situatii absolut firesti, .. dar, paradoxal, geniale. Scena din restaurant, sau mai bine zis scenele din restaurant. Sunt chestii cotidiene. Nimic nu pare rupt dintr-un scenariu. Cine in viata asta nu s-a confruntat macar o data cu situatia de a fi ignorat, desi a fost observat in prealabil, de catre un cunoscut? Insa in film, rezolvarea acestui conflict secundar, de moment, este ... dumnezeiasca. Apoi cealalta situatie... la fel. O transpunere in scena ... cum rar iti e dat sa vezi in filme. Superbe aceste momente si nota 10 pentru scenaristul care si le-a imaginat in asa maniera.
Apoi situatiile si discutiile aparent banale despre moarte, despre bani, despre prietenie, despre infidelitate, despre familie, etc. Totul, asa cum spuneam, aparent banal, cotidian. Dar, avand in subconstient motivul declansarii conflictului, aceste discutii capata un caracter filosofic. Dar nu o filosofie de manual, stufoasa si semiaccesibila. Ci o filosofie cu un profund caracter practic si de o profunzime iluminatoare.
In concluzie, pe mine nu subiectul m-a marcat. Ci personajul Julian. Modul lui de a se impaca cu lumea, de a rezolva situatiile intr-o maniera sincera si corecta, atentie insa, ne resemnandu-se. Onestitatea combinata cu un orgoliu de om cult. Artistul care nu abandoneaza ci isi accepta destinul. Ce film frumos...
