Ilegitim - Adrian Sitaru
Proiecția s-a încheiat cu aplauze prelungite, urmând discuțiile cu realizatorii.
În film este vorba despre un incest în adevăratul sens al cuvântului, adică relații intime între farați de sex opus, în cazul de față gemeni. Problema pe care și-o pun autorii nu este ilegalitatea incestului, pe aceasta o rezolvă repede trecând-o la prejudecăți ale unor înapoiați, ci dacă avortul în acest caz ar fi justificat. Dar nici aceasta nu e o problemă, tot ei ajungând la concluzia că ar fi o ipocrizie, de vreme ce copilul este rodul unei iubiri. Ce e iubirea, însă, niciunul dintre realizatori nu a înțeles, tânăr sau vârstnic, bărbat sau femeie, scenarist, regizor sau actor, așa că nici nouă nu ne-a spus nimeni.
Filmul, însă, mi-a adus aminte de o poveste reală, din care nu am să redau aici decât o mică parte, cea care se referă la această speță, incestul. Din păcate, deși aveam o cameră video, nu am folosit-o decât sporadic, și nici cu aparatul foto nu am prins toate momentele, pentru că nu am intuit finalul.
O pisică străină a fătat doi pisoi în mansarda casei pe care o construiam la țară. La câteva săptămâni pisica a murit. Am hrănit pisoii cu lapte, iar la două luni mâncau orice. Deja se vedea după fața lor că am un motănel și o pisicuță.
Foto 1
Foto 2
În vara următoare, erau maturi. Iarna au dormit prin grajdurile vecinilor, încălzindu-se reciproc, și au găsit mâncare pe la cotețele porcilor sau găinilor. După revenirea mea în sat, dimineața mă așteptau în fața ușii.
Foto 3
Gesturile tandre dintre cei doi frați gemeni nu mi-erau străine. Nu numai că se jucau permanent împreună sau dormeau colac unul peste altul ca să se încălzească, dar adesea își făceau reciproc toaleta.
Foto 4
Maturizarea, însă, presupune, pentru toate vietățile, declanșarea instinctului reproducerii, fiecare având un ritual caracteristic speciei. Am surprins la pisicuța mea un gest de care nu aveam cunoștință, dar nu mă obosesc să înțeleg de unde îl știa. Sărea de fund și, cu mișcări repezi, stropea cu un jet scurt de urină gardul, treptele de beton, sau chiar zidul din piatră al casei.
Gesturile de tandrețe ale motanului se întețiseră și începuseră să aibă alt înțeles, până într-o zi când și-a înfipt gura puternică în ceafa pisicuței și a imobilizat-o la pământ. Pisica, însă, nu a intrat în panică. Stătea tupilată, iar el se urca degeaba peste ea și mima acolo ceva mișcări. După un timp, însă, pisica se plictisea, și, supărată, se răsucea, îl mușca, îl zgâria și-l scuipa, iar el trebuia să fugă cu coada între picioare. Nu dura mult și o lua de la capăt, dar cu același rezultat.
Foto 5
Așa mi-am adus aminte o vorbă din bătrâni care spune că nici câinele nu poate face nimic dacă nu ridică și cățeua coada! Era o aluzie la femeile ușuratice.
Se pare, însă, că între pisicile mele lucrurile nu avansau. Asta cel puțin în timpul zilei!
Foto 6
Noaptea, era o adevărată desfășurare de forțe. Cinci, șase pretendenți nu făceau altceva decât să se lupte între ei. Motanul meu era voinic, dar l-am găsit în câteva dimineți zgribulit în vârful cireșului din curte.
Apoi, lucrurile s-au liniștit. Cei doi frați au început să doarmă din nou împreună. După un timp, rezultatele începeau să fie vizibile. N-a mai trecut mult, și pisicuța a fătat, tot în mansardă, trei pisoi identici, din care, din motive pe care nu le pomenesc acum, au rămas doi.
Foto 7
Dacă unul ar fi semănat cu ea, aș fi crezut că e al motanului meu. Așa, am înțeles că altă explicație nu e decât aceea că pisica nu a vrut să aibă pui cu fratele ei geamăn. Nu din rațiuni de etică sau morală creștină, ci mai presus de acestea. Ceva ancestral!
Foto 8
Pisicile au timpul lor. E surprinzător cât de repede cresc. În fotografia următoare, cel din față e motănel. Se miră pentru că nu înțelege ce obiect este acela care îmi acoperă fața. După motănel este pisicuța. Nu sunt siguri că eu sunt cel din spatele aparatului, altfel, s-ar fi cățărat deja pe mine și mi-ar fi ajuns pe umeri.
Foto 9