[rvn]

Deci, nici urma de mreje sau ispite tesute in jurul lui Jumpei. Ramane stabilit bine?!

Jumpei, cautand insecte, ramane printre dune.sateanul,binevoitor,se ofera sa-i gaseasca adapost pentru o noapte, taman la vaduva care, abia astepta sa-l primeasca. papica buna, umbrela contra nisipului, ospitalitate maxima, mai putin apica..prima tentativa clara de a-l atrage in plasa a fost cand Jumpei s-a trezit dimineata cu corpul femeii gol, alaturi. imaginea este sublima. umbrele accentueaza si mai mult senzualitatea, la fel si nisipul asternut pe piele. femeia nu dormea, doar imbia barbatul...
a doua scena este aceea cand Jumpei s-a oferit sa-i scuture nisipul de pe piele, in urma furtunii. gestul sau nu a pornit neaparat din impuls sexual, a fost o reactie de compasiune.femeia, insa, a speculat si momentul s-a transformat intr-o scena erotica de toata frumusetea. camera zaboveste secunde bune pe chipul femeii si se observa clar ceea ce simte, adica placere.
a treia scena, poate cea mai intensa dintre ele, exprima atat de bine dorinta carnala a ei, incat, n-ar trebui sa se mai indoiasca cineva de mreje. ma refer la scena cand ea ii incalzeste apa pentru baie si el o lasa sa-l spele. miscarile mainilor ei pe corpul lui sunt cat se poate de graitoare si foarte sugestiv surprinse de camera de filmat.
femeia aceasta dorea sa-si recapete viata de dinainte. ocazia unica sa se intample lucrul acesta era sosirea lui Jumpei. entomologul, supus rigorilor captivitatii, a speculat cat a putut de mult aceasta slabiciune a femeii, in favoarea lui. captiv, dar constient de farmecul sau, a intrat in jocul erotic impus de femeie, dar nu a ramas definitiv cucerit, asa cum ai sugerat. eu nu am inteles in final, ca Jumpei si-ar fi gasit locul caruia sa-i apartina,intre dune, din contra, descoperirea apei, i-a dat increderea ca, poate, intr-o zi,in sfarsit, va scapa, folosind-o ca moneda de schimb.
este cumva gresit sa victimizam femeia. ea apartine locului, nu poate trai in afara lui, cu toate ca lucrul acesta presupune o munca ingrozitoare si fara sens. o scena hilara despre absurdul acestui mod de a-si duce traiul este atunci cand femeia isi numara banii stransi din caratul nisipului. ce sens are sa-i strangi, daca esti captiv intr-o groapa imensa ai carui pereti se surpa? tot ritualul acesta se desfasoara sub semnul absurdului, Jumpei realizeaza dupa cateva zile bune ca nu are alternativa pentru a supravietui decat sa care nisip alaturi de femeie. isi invoca identitatea si faptul ca are acte de stare civila, chestie care, in capcana in care a cazut, nu mai valoreaza nimic. poate de aceea el este singurul personaj din film care poarta un nume, restul personajelor, inclusiv femeia, sunt neidentificabile, poate la fel ca unele specii de insecte care asteapta sa fie descoperite de el ca sa-i poarte numele.acestea, in conduc, de la inceput si pana la sfarsit, intr-un joc absurd al captivitatii, pe care, eu, l-am asemuit si nu stiude ce ar fi o greseala, cu ritualul de intalnire si imperechere,din fascinanta viata a insectelor. sunt atat de multe elemente in film, unele mai putin sugestive, altele mai mult, care ne conduc sa facem asocieri cu insectele, cu viata lor,inclusiv acel mod de filmareaproape microscopica. eu am asemuit pana si infatisarea femeii cu aceea a unei insecte. corpul subtire si alungit, buzele groase, ochii mari...in fine, poate imaginatia imi joaca feste. si chiar daca ar fi asa, nu as regreta, fiindca filmul, in esenta, este un exercitiu pentru minte, un mod fascinant de a pune la incercare rabdarea, tenacitatea, inteligenta, dar si instinctul de conservare al omului, comparand metaforic, cu insectele.