Idi i smotri (1985) aka
COME AND SEE (1985)
Probabil ca imi asum cel mai mare risc, de cand postez pareri la filme, in a comenta critic aceasta productie ruseasca.
Filmul, cred ca se subintelege, nu mi-a placut! Ba din contra. Folosirea dezlanata si cu o abundenta agasanta de imagini socant-lacrimogene, care isi propun sa sfredeleasca creierele celor mai slabi de inger si astfel sa castige adepti de partea manipulanta a acestei problematici pe care filmul o trateaza au ca singur scop: transmiterea de emotie, dezgust si sila.
Aceste imagini, bine construite ca si cromatica si stil, vorbim totusi de Elem Klimov, cel ce a regizat si
Welcome, or No Trespassing (1964) sunt acompaniate de un mixaj de sunet chiar mai impactant decat imaginile in sie, Astea cred ca sunt punctele forte ale filmului care nu se pot comenta sau dezbate pentru ca nu se pot gasi argumente contra.
Apropo de sunet, cred ca este cea mai buna coloana sonora ever. Modul in care auditivul te ajuta sa imprumuti ochii lui Floria pentru a vedea evenimentele si mai mult, aceleasi sunete iti interpreteaza vizualul asa cum intelege mintea aceluias Floria, este magistral. Practic tot acest fond sonor nu te lasa sa decodifici singur ceea ce vezi. Informatia iti este servita doar asa cum vrea regizorul.
Revenind la film, o sa incerc sa imi argumentez "nemultumirile" punctual asa cum, filmului i se recunosc tot punctual merite care il transforma in cel mai bun film de razboi facut vreodata.
1. Vorbeam de felul in care imaginea si mai ales sunetul te transpun in mintea si in privirea lui Floria. Asta e unanim ovationat de critica. E foarte adevarat, dar doar in prima parte a filmului. In aceasta prima jumatate unde o explozie iti face auzul sa-ti tiuie cateva minute, unde uluiala si zapaceala te invart pana ametesti si nu mai intelegi nimic, totul este inexplicabil si aiuritor asa cum si trebuie sa fie un razboi pentru un nou recrut, cu atat mai mult cu cat vorbim de un copil. Dar vine partea a 2-a care e mult mai clara desi alienarea mintala a lui Florea atinge cote peste limita sanatatii mintale. Dar aici totul trebuie prezetat clar ca doar e vorba de dusmanii partidului, iar spectatorul trebuie sa inteleaga deslusit cat de ticalosi sunt ei. Manipulare ieftina, usor de perceput dar pe care majoritatea o trece sub tacere.
2.Suprarealismul folosit doar pentru a diaboliza armata inamica isi pierde din consistenta artistica atunci cand, in final, se tine mortis sa se precizeze ca 629 de sate au fost arse pana in temelii. Este iarasi o incercare de a impune un stil artistic iar apoi cu cateva artificii tehnice, el sa apara aievea, real in subconstientul colectiv.
3.Realismul, pentru ca desi filmul abunda in elemente specifice suprarealismului, realismul inlocuieste din cand in cand aceasta metoda de exprimare, dar doar cand serveste scopului si chefului regizorului. Dar si aici totul este rastalmacit incat realismul este si nu prea este. Nu tu sat cu acel nume, nu tu brigata nemteasca cu acele insemne implicata in razboi, etc.
4.De importanta istorica... mai are rost sa aducem vorba? Cat timp niciun personaj cat de cat important nu este implicat in film, niciun punct strategic pe harta frontului nu este nici macar pomenit, ce importanta istorica sa fie? Doar un copil, dintr-o familie dintr-un sat. Si astea fictiv construite.
5.Se vorbeste de finalul filmului ca fiind extrem de incarcat de semnificatii. Eu insa o sa ma refer la acea "decenta" de a nu profana un corp uman dupa ce acesta a si-a primit "judecata dreapta" si a murit, chiar daca posesorii lesurilor, atunci cand traiau au facut atrocitati abominabile. Iarasi o insusire nobila a poporului rus, (nu?) Sincer, e atat de explicit incat nu merita sa comentez astfel de exprimari...
Concluzie, un film de manual in arta manipularii, cu fluctuatii de exprimare si trunchieri de forma si stil doar, doar o impresiona si manevra privitorul in directia dorita, dar cu o imagine si un background sonor nemaintalnit.
Nota 6,77.
Ps. Trebuia vorbit despre transformarea lui Floria, imbatranirea lui prematura, starile prin care trece, dar, din pacate, alte lucruri au fost mult mai batatoare la ochi.