Salò o le 120 giornate di Sodoma (1975)
Este ciudat cum omul cauta in permanente sa patrunda in strafundurile fiintei sale si acolo sa doreasca sa caute doar partea cea mai distructiva si intunecata din el, dar si mai ciudat este ca multi incearca sa inteleaga si sa contemple aceasta analiza si rezultatul ei. Cum e si cazul acestui film si a criticilor lui.
In ciuda repulsiei pe care o creaza pelicula de fata, (cel putin unele scene din aceasta), filmul este o adaptare cosmetizata a scrierii Marchizului de Sade. Departe de sadismul si de violenta operei originale, creatia lui Pasolini extrage sau se inspira doar din ciudata opera a secolului 18. Modul subiectiv in care se face selectia fragmentelor ridica numeroase intrebari vis-a-vis de ideile pe care Pasolini le vrea surprinse in acest film dar si mai multe intrebari legate de persoana regizorului italian.
Ca idee centrala, aceea a unei critici sociale concentrate pe abuz, un abuz la care este supusa populatia de catre intreaga clasa conducatoare, (cei 4 lideri reprezentand fiecare in parte una din cele 4 puteri in stat: justitia, guvernul, clasa exploatatoare sau patronatele, biserica), filmul este mult mai coerent si mai plin de semnificatii decat opera originala care marjeaza doar pe caracterul nihilist si pe distrugere in general.
Cu o multime de intruziuni deloc corecte din punct de vedere al arbitrajului, filmul deformeaza notiuni. Asa ca asistam in maniera deja brevetata a acestui regizor doar la scene de penetrare in maniera gay, pedepsiri doar a relatiilor normale, cele libertine fiind trecute cu vederea si valorificarea la maxim a trupurilor masculine.
Se vorbeste despre placerea latenta ce s-ar ascunde in fiecare dintre noi pentru aceste abuzuri, abrutizari si dominari asupra altor trupuri ale semenilor. Se spune ca aceasta putere ar avea o latura erotica. Nu stiu daca e sau nu asa intrucat marturisesc ca un am simtit, in afara de mila si scarba in anumite momente, nicio placere erotica. Poate ca e momentul sa imi pun anumite intrebari...; sau poate ca un… . Nu stiu ce sa zic…
Un film manifest ce critica ierarhia sociala si care o face din pacate intr-o maniera care decredibilizeaza acest protest; sau din contra, este luat atat de in serios de catre unii incat acestia sfarsesc prin a fi declarati de catre majoritate ca dereglati, depravati sau bolnavi.
Un 6,21 doar pentru modul de pornire al acestui experiment social.
Ps. Minti mai profunde aduc in discutie critica consumerismului. In film, ca sa glumesc putin, se consuma doar propriile productii. Nu vad unde e consumerismul. Plus ca in orpera originala, consumerism in secolul 18?!