Rare Exports (2010)
Peisaj de iarna cu zapada. Renii si Mosul Craciun. Si mai sunt si ajutoarele mosului. Ce poate fi mai potrivit de atat pentru un film idilic de Craciun? Dar daca mutam toate aceasta scena in Finlanda, mai exact la resedinta mosului: 99999 Korvatunturi, faimosul munte in care isi are salasul legendarul Joulupukki? Devine interesant, nu?
Iar acum sa completam imaginea pe care am construit-o mai sus cu unele mici detalii :wink: . Renii ... sunt morti. Ajutoarele mosului sunt in pielea goala, murdare si au niste ... tarnacoape in mana. Mosul are ... coarne gigantice. Iata asadar Craciunul scandinav.
Interesant este ca regizorul Jalmari Heldaner a prefatat aceasta realizare a sa cu 2 scurt-metraje lansate cu 7, respectiv 5 ani inainte. ("
Rare Export Inc. (2003)" si "
The Official Rare Exports Inc. Safety Instructions (2005)"). Tot in acest registru al perseverentei, chiar si protagonistii celor 2 scurt-metraje sunt aceiasi cu cei ai filmului din 2010. Si asta, trebuie sa recunoastem ca e remarcabil. (vorba aia, pentru o astfel de perseverenta era ca un film sa castige Oscarul si nici macar nu avea poveste - n.e.
Boyhood (2014)).
Lung-metrajul de fata este asadar produsul datorita staruintei lui Jalmari Heldaner. Iar rezultatul este minunat. Un altfel de film cu si despre Craciun, revolutinar in materie as putea spune.
Totul in aceasta constructie e autentic. De la acel munte-resedinta a Mosului Craciun, pana la legenda acestuia din tinuturile nordice. Insa punerea in scena si turnura pe care o ia povestea e acea licarirea de geniu pe care o asteapta orice cinefil.
Filmat in stilul filmelor nordice, rece si la propriu si la figurat, productia de fata nu face nota discrepanta cu marile realizari ale cinematografiei acestor tari friguroase si in special cele finlandeze. Insa, chiar si asa, chiar daca puștiul Pietari, (Onni Tommila), nu reuseste sa comunice cu tatal sau Rauno, (Jorma Tommila), in termeni foarte afectivi, intre ei este evidenta o stransa legatura de respect si dragoste. Pentru acest artificiu, Heldaner a folosit, asa cum se vede si din numele celor doi protagonisti, un raport de inrudire real, cei doi fiind si in viata de toate zilele tata-fiu. Iar asta se simte perfect in interpretarea celor doi, oferind un aspect de autenticitate imposibil de obtinut altfel.
Si ca sa nu lungesc vorba, filmul este foarte potrivit perioadei de Craciun, este altfel decat tot ce vazusem pana acum, nu este recomandat copiilor mici si
ESTE MINUNAT. Pentru cine vrea un film foarte bun, va recomand sa nu ratati acest film.
Nota 8,21!
Ps. Short-urile de care faceam vorbire le gasiti pe net sau ca bonus pe dvd-ul original. Recomand vizionarea lor dupa ce ati bifat lung-metrajul si in ordinea cronologica a aparitie celor doua. Foarte bune si aceste mici adaosuri la marea poveste. Chiar aduc un plus extrem de interesant si completeaza foarte bine tabloul general pe care il creeaza filmul.