Cinemagia Forum - View Single Post

alali · 13 Dec 2015, 10:27

So weit die Füße tragen (2001)
aka
As Far as My Feet Will Carry Me (2001)

Asa as fi intitulat eu acest film. Se potriveste cu perioada sarbatorilor de iarna, ca tot e atat de multa zapada in decorul acestei productii si apoi un astfel de titlu ar face sa licare o urma de magie, exact ca si finalul acestei proiectii, atat de datator de speranta.
Desi sunt mai multe dovezi cum ca toata povestea este o fictiune, cum e si cazul peliculei The Way Back (2010) de altfel, pelicula ce trateaza acelasi subiect, vreau sa ma distantez de la planul detaliu, analitic si sa privesc filmul panoramic, pur si simplu ca un produs cinematografic si sa ma bucur de vizionare. Din aceasta perspectiva, filmul este bun spre foarte bun. Are poveste, ceea ce pe mine ca si privitor ma intereseaza in primul si in primul rand, are interpretare, una chiar excelenta si are regie, germanica prin excelenta.
Iar despre regie trebuie mentionat ca, pana la un anumit punct, are acel stil riguros nemtesc, autentic si atat de diferit de ceea ce ne invadeaza zilnic de peste ocean. Că pe final recurge la clisee emotionale, ca incearca sa supradimensioneze momentele… da! Aici pierde din pacate acea aura ce l-a inconjurat mai permanent, acea aura de originalitate si de ce un, de raritate. Insa nu este torul pierdut.
Povestea este una surprinzatoare din perspectiva spectatorului obisnuit cu soldatii nemti in ipostaza invadatorului, a opresorului, a paznicului de lagar. Aici nu e cazul. Si aflam ca soldatii nemti sunt si ei oameni, au familia, au sotii pe care le-au lasat acasa, unele chiar insarcinate si mai mult, pot chiar sa planga. Cine s-ar fi gandit la asta pana acum?

Cateva momente par “ireale” si chiar prost gandite cum e scena din gara, cea cu cainele, unde ezitarea si lipsa de luciditate apar atat de contrastant cu conditia de evadat incat iarasi ne ramane acel gust acru-amar al cliseului ce nu isi avea rostul a fi introdus in film. Dar nah! Asta e! Mergem mai departe. Ca o paranteza, intamplarea face ca in urma cu putin timp sa fi parcurs niste pagini din Calvarul lui A. Tolstoi si in care se povesteste chiar o evadare a unui rus din taberele de prizonieri nemtesti. Cu totul alt aer, avand o autenticitate ce razbate din fiecare moment ce ne este povestit, cu totul alt comportament, mult mai lucid si totodata nebunesc, mult mai demn de un evadat. Aici, acea emotivitate este prost incadrata si transpusa in imagini.
Concluzie: un film de urmarit, tulburator, ce abunda in scene si imagini la limita suportabilului, uneori chiar depasind aceasta limita, mai ales in prima parte. Surprinde usurinta cu care parcurgi cele aproape 3 ore cat are proiectia. Un 7,31!

Ps. Exceptand unele momente cat de cat potrivite ca si acompaniament al actiunii, coloana sonora a filmului este foarte prost gandita si aleasa. Crunte momente de neinspiratie...

13 Dec 2015, 10:27	#143
alali Guru Join Date: May 2011 Posts: 871	... si am sa vin acasa de Craciun. So weit die Füße tragen (2001) aka As Far as My Feet Will Carry Me (2001) Asa as fi intitulat eu acest film. Se potriveste cu perioada sarbatorilor de iarna, ca tot e atat de multa zapada in decorul acestei productii si apoi un astfel de titlu ar face sa licare o urma de magie, exact ca si finalul acestei proiectii, atat de datator de speranta. Desi sunt mai multe dovezi cum ca toata povestea este o fictiune, cum e si cazul peliculei The Way Back (2010) de altfel, pelicula ce trateaza acelasi subiect, vreau sa ma distantez de la planul detaliu, analitic si sa privesc filmul panoramic, pur si simplu ca un produs cinematografic si sa ma bucur de vizionare. Din aceasta perspectiva, filmul este bun spre foarte bun. Are poveste, ceea ce pe mine ca si privitor ma intereseaza in primul si in primul rand, are interpretare, una chiar excelenta si are regie, germanica prin excelenta. Iar despre regie trebuie mentionat ca, pana la un anumit punct, are acel stil riguros nemtesc, autentic si atat de diferit de ceea ce ne invadeaza zilnic de peste ocean. Că pe final recurge la clisee emotionale, ca incearca sa supradimensioneze momentele… da! Aici pierde din pacate acea aura ce l-a inconjurat mai permanent, acea aura de originalitate si de ce un, de raritate. Insa nu este torul pierdut. Povestea este una surprinzatoare din perspectiva spectatorului obisnuit cu soldatii nemti in ipostaza invadatorului, a opresorului, a paznicului de lagar. Aici nu e cazul. Si aflam ca soldatii nemti sunt si ei oameni, au familia, au sotii pe care le-au lasat acasa, unele chiar insarcinate si mai mult, pot chiar sa planga. Cine s-ar fi gandit la asta pana acum? Cateva momente par “ireale” si chiar prost gandite cum e scena din gara, cea cu cainele, unde ezitarea si lipsa de luciditate apar atat de contrastant cu conditia de evadat incat iarasi ne ramane acel gust acru-amar al cliseului ce nu isi avea rostul a fi introdus in film. Dar nah! Asta e! Mergem mai departe. Ca o paranteza, intamplarea face ca in urma cu putin timp sa fi parcurs niste pagini din Calvarul lui A. Tolstoi si in care se povesteste chiar o evadare a unui rus din taberele de prizonieri nemtesti. Cu totul alt aer, avand o autenticitate ce razbate din fiecare moment ce ne este povestit, cu totul alt comportament, mult mai lucid si totodata nebunesc, mult mai demn de un evadat. Aici, acea emotivitate este prost incadrata si transpusa in imagini. Concluzie: un film de urmarit, tulburator, ce abunda in scene si imagini la limita suportabilului, uneori chiar depasind aceasta limita, mai ales in prima parte. Surprinde usurinta cu care parcurgi cele aproape 3 ore cat are proiectia. Un 7,31! Ps. Exceptand unele momente cat de cat potrivite ca si acompaniament al actiunii, coloana sonora a filmului este foarte prost gandita si aleasa. Crunte momente de neinspiratie... Last edited by alali : 29 Jul 2016 at 02:17.