Hot Shots! (1991)
Echipa Zucker - Abrahams - Zucker, formata pentru, deja legendarul,
Airplane! (1980) continua sub diferite forme in mai toate parodiile reprezentative ale anilor '80-'90, cum ar fi acest film
Hot Shots! (1991), impreuna cu a sa a doua parte,
Hot Shots! Part Deux (1993); apoi vin in ordine filmele trilogiei
The Naked Gun (1988),
(1991) si
(1994),
Top Secret! (1984) sau mult mai recentul
Scary Movie 3, 4 si
5, filme in care insa doar primul Z, (David Zucker) se va fi implicat in aceste proiecte. Stilul celor 3 de a face bascalie, (parodie), a devenit rapid o marca inregistrata si a escaladat cu pasi mari satirizarea fatisa a diferitelor filme, iconice la timpul lor. Asa e si cazul filmului de fata, unde inca din primele scene, asta daca au fost necesare minute de vizionare si nu ne-am putut edifica deja de pe afis, realizam faptul ca glamourosul
Top Gun (1986), filmul sex simbol al aviatorilor, (macar ca si stil vestimentar si de comportament daca nu ca breasla in sine), va avea viata grea in readaptarea caricaturistica a echipei ZAZ (Zucker - Abrahams - Zucker). Dar alegerea ca si principala tinta a
Top Gun-ului nu inseamna automat ca alte productii au rasuflat usurate. Nicidecum!
Pleiada de filme celebre care este luata peste picior este atat de mare incat de abia poate fi enumerata. De la clasicul
Gone with the Wind (1939) pana la cele contemporane cu filmul insusi:
Dances with Wolves (1990) sau
Platoon (1986). Nici
Superman (1978) sau
Rocky (1976) nu scapa de umorul acid al acestui trio.
Desi pare uneori exagerata, zeflemeaua continuand parca prea mult, parodierile repetandu-se de 3-4 sau chiar si de mai multe ori, trebuie sa tinem cont ca este totusi un fel de semnatura a creatorilor filmului. Obositoare sau enervanta, aceasta repetare ce pare ca nu se mai termina si care poate deranja, parand un gen de explicare a glumei pentru cei mai limitati si incapabil sa priceapa din prima, este foarte uzitata in realizarile celor 3, iar dupa atatea filme semnate de acestia, pare ca devine un fapt normal. Nu doar ca nu mai molesteaza vizual, dar apare acea senzatie ciudata in care parca este si asteptata si cautata de spectator.
Interpretarea? .... in maniera filmului. Nimic deosebit de apreciat dar nici ca s-ar gasi ceva de criticat. Sincer, nici nu prea pot sa imi fac o parere personala dintr-un astfel de film in care si mimica si gestica este parodica... sau poate ca nu. Cine ne poate spune noua cu exactitate daca in astfel de filme, chiar si ceea ce poate parea o scapare in ale interpretarii nu are conotatii tainice, adanci si ca nu este intentionata? Genul filmului insusi e un fel de colac de salvare a oricarui actor. De aceea nici nu ma avant in astfel de judecati de valoare a acestui fel de a interpreta. Spun doar ca in cazul de fata, actorii mi-au placut si atat.
Un 7,04 pentru un clasic al genului. Urmeaza partea a doua!