Everest (2015)
M-am dus la cinema total nepregatit pentru acest film. Nu pot spune ca nu aveam niciun indiciu despre ceea ce o sa vad, spoturile agresive atat tv cat si online, oricat am incercat sa le evit, mi-au facut totusi idee despre actiune si modul in care ea va evolua. Insa, nu aveam nici o data exacta despre Everest si temerarii care l-au cucerit sau doar au incercat s-o faca. Nimic nici despre evenimente remarcabile ce s-au petrecut in aceste tentative, deci mai nimic despre subiectul acestui film. La fel pot spune si despre acele imagini ametitoare care te coplesesc pe toata derularea proiectiei. Nu am citit carti si marturisesc ca nici nu primesc prea multe vederi de la prietenii din Nepal ca sa imi fac o imagine aproape de adevar. Asadar, nu pot aprecia daca acele imagini sunt sau nu de pe Everest sau sunt luate din cu totul alta parte a lumii. Ce pot sa spun e ca sunt superbe si ca le-am savurat cu nesat.
Filmul practic sare peste introducere si dupa o scurta prezentare a protagonistilor, efectiv doar numele lor, actiunea se muta direct in Nepal. Dar nici aici nu lancezeste. Rapid, pe spinarea yak-ilor incepem escaladarea. O escaladare treptata, dar totusi prea abrupta.
Incepand cu padurile verzi de la baza muntelui, filmul sare direct la panoramele de gheata. Ni se spune despre climatizare ca va dura 40 de zile, dar in film... nimic despre aceasta etapa. Apar doar bazele cu altitudinile la care se afla si cam atat. Ne dezmeticim care mai de care mai nedumeriti si iata ca suntem deja la vreo 6-7 mii metri. Ciudata senzatie, dar macar aici totul te lasa fara cuvinte.
Incepem ceea ce eu o sa numesc "prima parte - ascensiunea". Foarte real creata, foarte natural ecranizata, mai nimic din elementele atat de omniprezente de adrenalina si tensiune limita, elemente de umplutura, create artificial, care mai totdeauna se potrivesc ca nuca in perete si care se regasesc in mai toate productiile care trateaza astfel de expeditii temerare. Poate doar acea mini avalansa care zguduie un pic scara sa fie un astfel de moment. Total nepotrivit, dar... suportabila. In rest nimic ce sa sfideze bunul simt.
Despre cadrele peisagistice ce sa mai spun? Ca iti taie respiratia, ca sunt uluitoare, ca sunt de-a dreptul fantasmagorice...? Asta poate sesiza oricine. Sunt cuvinte simple ce nu pot sa exprime ceea ce vizual te incearca in acele momente. Asta trebuie probat si obligatoriu pe un ecran cat mai mare. Daca e de cinema, e perfect.
Apoi vine "partea a doua - coborarea". Mult mai incarcata de dramatism, mult mai tensionata si cu un final... ce m-a lasat paf ! Totalmente surprinzator.
Pacat de acea scena cand o parte a expeditiei mergand spre baza 2 si se lupta pentru a inainta prin furtuna. Este atat de prost gandita si atat de prost realizata ca efecte speciale incat pare luata dintr-un site-com ieftin. Mare minus introdus in cel mai impropriu moment!
Jocul actoricesc... putine de spus. Este totusi un film despre oameni barbosi si imbracati ca eschimosii. Plus ploaia de gheata ce mai cade din cand in cand si reduce vizibilitatea,plus zapada ce le ingheata pe fata, mastile de oxigen. Toate acestea fac aproape imposibil de apreciat actingul.
Concluzie: un film deosebit ca subiect, destul de bine regizat si filmat; nu la fel se poate spune si despre constructia scenariulu. Tot filmul este realizat intre baza 2 si varf. Nimic intermediar, nimic ca preambul. Un 7,02. Merita vazut in IMAX. (Doar fericitii privilegiati care pot sa o faca bineinteles.)
Ps. ca o ciudatenie, nu ni se spune nicaieri inaltimea maxima la care au ajuns cei ce au cucerit acest masiv al Everest-ului. Ciudata scapare care face o impresie si mai proasta asupra scenariului.