[rvn]

nu stiu daca ati observat, vara asta, filmele lui Kubrick au fost la moda pe TCM. chiar imi pare rau ca nu mi-am gasit linistea in fata tv-ului pentru a le revedea pe toate, fiindca filmele lui, fascineaza chiar si dupa atatia ani de la lansare. aseara, pe la miezul noptii, a fost reluat unul dintre cele mai controversate filme realizate vreodata, Portocala Mecanica si cred ca nu exista in lumea asta, pasionat de filme, care sa nu-i fi apreciat valoarea artistica, in ciuda abundentei de scene cu violenta sexuala, excelent realizate pentru a-si atinge scopul. se stie ca filmul a scandalizat societatea britanica a anilor ‘70, fiind interzis in cinematografe, dar asta nu i-a anulat mesajele ascunse sub haina satirei, a decorurilor si costumelor futuriste, sofisticate si indraznete, fara de care, filmul ar fi fost, poate, doar o simpla incercare de a scoate in evidenta apetenta pentru violenta si sex. cei care au vazut si revazut filmul de mai multe ori, la intervale de timp indelungate, cred ca l-au descoperit de fiecare data, in maniera permisa de maturizarea psihica necesara pentru a recepta violenta, huliganismul, comportamentul antisocial promovat insistent, nu ca pe niste modele nocive, caci ar fi prea simplist sa gandim ca la asta s-a rezumat efortul de a concepe un asemenea film, ci, ca pe niste componente asumate ale naturii umane, pe care, nu le putem ascunde sau nega. brutalitatea, ca manifestare a raului asupra acelora care nu se pot apara, trebuie tratata cu aceeasi moneda, dupa principiul “cui pe cui se scoate”. terapia, intr-adevar de soc, o adevarata si zdravana portie de violenta mentala, are efectul scontat. important este, insa, pretul si efectul ei pe termen indelungat, caci, in final, tot nu scapam de cercul binecunoscut al vietii, cea mai complexa si imensa roata de pe pamant.
interesant, exceptional, cum poti indemna la non violenta, cu atata exces de material oripilant si m-am intrebat, in timp ce ma duceam la culcare, daca asta-i manipulare sau nu.