[1MicuCelUmilSiViril]

Pt. rvn:
Asta ar fi fost o faza tare amuzanta! Cred ca am fi ras bine de tot!
Eu tot zic la noi, asta inseamna (Ro).
Una mai veche, nu chiar asa, de la inceputul caniculei, ca sa va raspund si la intrebarea dvs, poate nu va baga mai tare in ceata:

Pestisorul care "s-a ajuns"

In Oceanul Pacific*
S-a nascut un peste mic,
S-a plimbat el intr-o doara
Si a tras apa pe nara.
Ba, da asta e sarata,
Ar trebui evitata,
Se-apuca de cugetat
Ca adevarat barbat.

Auzise la parinti
Cand injurau printre dinti
Ca era un orasel
Subacvatic, maricel,
Atlantida se numea,
Dar nimeni nu-l nimerea!
Se traia asa de bine,
Ce sa mai zici de vecine!
Nu-i decat un ideal,
Auzise pe-un chefal,
Incat el, contrariat,
S-a lipsit imediat
Si de mediu, si de vis,
Cautand un paradis
Propriu, mai ales ca azi
Nicicicum nu mai poti sa rabzi!
E-o caldura de lesina.
De ce sa n-am si eu piscina,
Un acvariu cat de mic,
Sa te intremezi un pic,
Apa duce si calduta,
Hrana si o camaruta,
O cochilie dichisita,
De arhitect faurita,
Cu forme seducatoare,
Fara sens, dar orbitoare!
Comenta acest micut
Intepat, cat si dragut.

Si cum vazu un pescar
Ce n-avea deloc habar
Planurile astui peste,
In carligu-i se propteste,
Tragand tare, un mister,
De ziceai ca-i mamifer.
Pescarul sari ca ars
De simti dureri in tars,
Se-ncorda si priceput
Scoase prada, si-a vazut
Captura sa uimitoare,
Balbaind, incins, in soare:
Du-te, ba, tarel, acasa,
Ce stii tu ce griji m-apasa!
Si iute l-a descurcat
Din fir si l-a aruncat.
Insa pestisoru-incearca
Sa sara-napoi in barca,
Nu se lasa mititelul
Pana nu-si ajunge telul!
Ce nu face pentru-o viata
Dulce, plina de speranta!
Asa ca, spre-a sa mirare,
Pescarul, intre picioare,
Se trezi din nou cu el,
Da, acelasi brav tarel!
Efortu-l extenua,
Gafai cand respira,
Si vazand asa, pescarul,
Vrand sa-i inece amarul,
L-arunca intr-o galeata
Plina cu apa curata,
Sa ii fie companie.
Trec si nervii, cine stie?
In asemenea conditii,
Cel mic, fara inhibitii,
Facea salturi, bucuros,
Nu mai era mofturos,
Iar omul, crezand ca-i bine,
L-a luat, atunci, cu sine.

Pestisorul, in principiu,
Locatar in municipiu,
Acum mult se mai faleste,
Dar la fel se plictiseste,
Si, sa nu se enerveze,
Cand mai vrea sa mediteze,
O socoate performanta
Si nu pune in balanta
Ce-a avut si ce-a pierdut,
Ce-a putut si ce a vrut!

*Pentru a pastra tonul hazliu va rog sa cititi cuvantul cu accentul pe ultimul i