Pt. mirodoni
Cu scuzele de rigoare nu mai era loc acolo, si asa postarea a fost lunga, de interes, si am trecut in fuga un titlu, dar continui acum.
Daca tot s-au lamurit treburile, acum se pot spune si alte detalii, terminand cu latura de interes a discutiei, pe care o doriti, pe drept, exemple de filme bune romanesti.
Am sa explic. Faptul ca nu am dat exemple se datoreaza modului cum am facut gandirea subiectului acesta. Are si o latura practica ce deriva din componenta de placere de care discutam si atunci discutiile nu se vor fi terminat niciodata. Suntem 7 miliarde de oameni, tot atatea placeri. De aceea nu am spus, ca doritori sunt mereu care pun o mare pasiune in ceva, insa asa, daca explici, fiecare om intelege, si nu mai avem acele mase de care vorbea in postarile trecute robertsandu, iar interventiile lor vor fi mult mai folositoare, pentru ca nu stii niciodata cu ce idei bune pot veni acei oameni daca nu-i pui sa gandeasca.
Am considerat sa structurez astfel: intai sa vorbim de arta in general, film in particular, si apoi, intr-un mod obisnuit acestor timpuri, ca un sablon la scoala de soferi, dupa ce am vazut criterii de performanta pe care ni le-am insusit, ca sa vorbesc in limbaj actual, sa trecem usor in revista film cu film, cel putin in mintea noastra, si vedem mai usor care si pana la ce nivel poate ajunge fiecare, astfel incat, in noua perspectiva, multe filme considerate doar dintr-un motiv oarecare bune, s-ar putea sa se releve ca nemaifiind competitive pentru aceeasi persoana.
Iar asa eviti elegant si certuri pe filme si creatori. Dupa ce vezi cerintele, vezi usor cate din ele le indeplinesc.
Despre filmele propuse, da, mai ales Actorii si salbaticii, pentru mine!
Iar acum vin si eu cu doua propuneri, explicand sumar despre valoarea lor, ca e necesar, dar nici sa nu ne intindem mult.
Filmul istoric e privit nedrept, din comentariile vazute peste tot. Si aici trebuie cateva cuvinte ca sa se inteleaga bine ansamblu. Cerintele fata de un astfel de film sunt absurde, multe, dar nu ma refer decat la un principiu de baza.
In primul rand, o alta eroare intalnita des, filmul este catalogat realitate si vrut o realitate. Nu, el e doar o fictiune si asa trebuie considerat. La fel si filmul istoric. E si o arta, in acelasi timp.
Aceeasi privire, ca sa mai dau un exemplu, pentru ca deseori merg mana in mana, se gaseste si in cazul romanelor istorice, care se vor in mod gresit fidele realitatii. Nu, acestea sunt romane, deci fictiuni, artistice, care pleaca la fel ca si filmul de la locuri, oameni mari, evenimente importante, dezvoltandu-se dupa voia autorului si au un anumit scop.
Atat la filme cat si la carti, daca se vrea realitate, istorie, trebuie urmarite, in cazul filmelor, documentare istorice stiintifice, facute de profesori doctori in istorie etc., sau, in cazul scriptelor, tratate de istorie, studii istorice facute de la Parvan incoace sau de altii la fel de mari, dar nu trebuie neaparat cautata in filme sau romane istorice, care sunt cu totul altceva, deseori reusite si placute.
S-a incercat in socialism o varianta, dar nu trebuie bagata in seama, de fapt fiecare tara face acest lucru, in comunism sau nu. Exista manipulare, treci de ea si ajungi in miezul filmului, la esenta lui, nu trebuie bagate in seama balariile.
Si Spania a avut, si ce dictatura inca, si acolo era manipulare in filme. Dar daca le urmaresti, desfaci ambalajul si vezi filme bune. Iar dictatura lui Franco a fost urata tare, cu razboi civil, cu filme cenzurate, dar au avut si ei creatori dibaci, care au reusit sa treaca de aceste neajunsuri si sa spuna si ce vor ei prin filme. Chiar vroiam sa amintesc de unul important, dar nu aici. Vazand filme spaniole, si in cele vechi, vezi asemanari izbitoare cu ce se intampla la noi, nu doar asemanari de limba latina.
Ei, in acest context un film romanesc bun este Intoarcerea lui Voda Lapusneanu (1979), facut de Malvina Ursianu.
Daca il revedeti sau va amintiti, e un film istoric a carui valoare rezulta si din actualitatea sa perpetua.
Nu conteaza cine zice, vladica sau opinca, e interesant, iar filmul e foarte frumos facut.
Al doilea film e o comedie de care am mai amintit. Si aici adaug 2 cuvinte, mai intai, pentru o intelegere cat mai buna, tot in urma experientei de pe net. Multi fac greseala, cum bine spunea si anaemona, sa desconsidere comedia.
Am mai spus asta cu alte ocazii si altora. Tangential are treaba si aici si de aceea o spun.
Si comedia si tragedia se ocupa cu acelasi lucru, numai modalitatea de lucru e diferita: una te face sa razi ca sa-ti explice acel lucru, cealalta te face sa plangi ca sa vezi acel lucru. Tu alegi! Asa ca tratarea comediei ca superficiala e, de fapt, o tratare superficiala.
Nu ma refer la comediile de doi bani, precum nici la dramele acelea de duzina.
Filmul se numeste Telegrame, dupa Caragiale, cu Birlic.
Despre valoarea lui vreau sa amintesc un singur lucru si cel mai important, de aici decurgand toate celelalte, caci nu prea am vazut discutandu-se asa problema (nu fac o prelegere, se deduce usor).
Din punct de vedere valoric acest film e o chestiune de identitate culturala romaneasca, ceea ce pentru un film romanesc este maximul si le include pe celelalte, iar asta se vede si se simte usor, urmarindu-l.
Pt. alali
Macar o fraza, chiar daca sunt destule spuse acum.
Am citit mesajul tau si desprind, printre altele, o chestie de comic select. Felicitari!