Monster's Ball (2001)
Acest film este facut pentru a descrie o stare anume. Daca este sa pornesc sa inteleg filmul, as incepe cu o remarca a regizorului Marc Forster, care in incercarea sa de a se documenta asupra subiectului s-a asezat la propriu intr-un scaun electric folosit la executia detinutilor si l-a socat, cred ca e bine spus, "urmele unghiilor scrijelite in manerele scaunului".
Cam asa e si in cazul acestui film.
Totul este in nuante de gri. Nimic nu e categoric, nimic nu se transeaza in mod categoric si definitiv.. In ciuda tonurilor obscure, chiar daca pare imposibil, filmul este eminamente pozitiv. Este un fel de adaptare a zicalei "a iesit soarele si pe strada noastra" in "s-a luminat de ziua si pe strada noastra, dar cerul e tot innorat..."
Prima parte este atat de liniara ca si tip de senzatie experimentata de catre privitor si ca actiune, incat iti da impresia ca cele 30-40 minute timp real, pe care le-ai petrecut in fata ecranului urmarind filmul, au un corespondent identic ca unitate de masura in scenariu. O senzatie geniala. Dupa aceasta prima jumatate de pelicula lucrurile se mai nuanteaza putin si starea apasatoare care te-a urmarit in toata aceasta prima jumatate de pelicula, pare ca are si tonuri deschise, pozitive. Dar senzatia efectiva de incordare si suferinta nu se pierde nici un moment. Ea ramane in plan secund si este cea care te consuma emotional pana in final.
ATENTIE - SPOILER!Finalul, unul spectaculos, are acea bijuterie scenaristica, geniala, in replica de incheiere rostita de catre Hank, (Billy Thornton): " Cred ca o sa fie bine". Nu stiu sa fi asistat pana acum la un deznodamant mai reusit decat acesta. Si nu ma refer la un final de poveste sau la unul deschis care isi implica publicul in functie de gradul de deschidere pe care il lasa regizorul. Nu! Probabil ca astfel de sfarsituri de film se gasesc si mai bune; si sigur se gasesc!
Dar ca emotie si ca incrodare, incheierea acestui film nu putea sa fie mai nimerita. Felul in care se lasa cortina peste aceste destine, scenaristii alegand sa nu finalizeze nimic din ceea ce a insemnat toata aceasta incordare si durere resimtita de catre personaje si care ni se transmite si noua pe intreaga durata a vizionarii ... este sublim si ... perfect!
Cum productia in sine ne da senzatia de episod extras dintr-un intreg, totul fiind practic creat pentru acest moment specific din viata protagonistilor, (chiar personajele neavand nici un fel de background creionat, asa intarindu-se aceasta senzatie de spicuire a unui crampei dintr-o viata intreaga), finalul parca spune ca povestea continua. Un fel de "si au trait, ... pana la adanci batraneti" Cum, nu stim, dar ne putem realiza fiecare propriul film ce sa continue povestea din cel tocmai vazut. Din punctu asta de vedere, Monster's Ball e o realizare scenaristica si regizorala IN-CRE-DI-BI-LA.!
Ca precizare, desi am afirmat ca parsonajele nu au profunzime, ele totusi se incadreaza impecabil in ideea povestii. Sunt perfecte atat cat sunt! Orice alt detaliu legat de descriea lor ce s-ar fi introdus in plus, ar fi ingreunat identificarea afectiva a noastra cu ele.
Un film foarte bun, o realizare regizoral-scenaristica extraordinara, o interpretare perfecta si o poveste dura dar palpabila.
Nota 8,12!