La science des rêves (2006)
O constructie ciudatica, dar nu rea. Cea mai pertinenta realizare care trateaza mult dezbatutul subiect al visului lucid. Desi titlul o recomanda ca fiind o analiza profunda si oarecum tehnica a subiectului, ne poate duce usor cu gandul catre productii gen
Pi, nu este deloc asa in cazul de fata. Este cred, cel mai entertainment film pe care l-am vazut si care trateaza un subiect serios, profund chiar. Iar asta nu o spun ca pe o critica! Filmul este practic eliberat de tot ce putea sa puna greutate pe privitor si sa-l transforme intr-unul greu de urmarit poate chiar plictisitor.
Chiar de la primul cadru, ne putem da seama ca vom asista la o altfel de constructie, atipica si usor exagerata, dar cu tente amuzante si deci, placuta. Acea reteta a viselor, parodica in aparenta, este extrem de bine realizata din punct de vedere al ideilor, constructiei si semnificatiilor. Iti creaza acea stare de spirit placuta care te va insoti pe tot parcursul proiectiei. Iar asta este o mare reusita din toate punctele de vedere.
Minusul peliculei este tot acest "ieftin" care se intalneste la tot pasul. Daca planul de realizare a unei arce a plantelor este de inteles dpdv al materiilor prime din care se va realizeaza, restul decorului, pornind de la studioul de unde emit visele si pana la acel "cal balan", nu este altceva decat o lipsa vizibila a finantarii. Rezultatul finit nu pierde decat la estetic, partea ideologica ramanand la fel de interesanta. Dar vizual, ... filmul pierde.
O sa sara multi adepti ai productiilor independente, carora le repugna efectele speciale, calculatoru sau mai stiu eu ce alte tipuri de tehnica introdusa in procesul de creatie si o sa spuna ca nu e chiar asa, ... ca totul acolo are o tenta jucausa, ... ca mutarea actiunii in apartamentul copilariei duce acest decor intr-o lume infantila si de aici toate acele structuri de carton, de tuburi si cutii folosite in jocurile copilariei... etc.; dar vin si eu cu o intrebare. Cine viseaza cutii de carton ieftine, ambalaje si materiale reciclabile? Sa fim seriosi! Sa ne imaginam atunci cum ar fi aratat
The Fountain-ul lui Aronofsky, daca toata acea ploaie de lumina de exemplu, era realizata cu instalatia de la bradul de craciun... Yeah!
Oricum, filmul, o realizare suprarealista, usor naiva si pe alocuri exagerata, dar vizionabila si chiar creatoare de bine, ca stare de spirit bineinteles, nu abunda in motive si teme filosofice sau in impenetrabilitati asa cum vad ca marturisesc multi spectatori in review-urile lor. Cum ca au ramas cu framantari si dileme sau ca le-a fost fortata concentrarea si bagajul interpretativ la maxim. Ba din contra! Gasesc productia de fata ca fiind o realizare cursiva si care destinde privitorul, care in unele momente lasa senzatia ca imaturitatea chiar scapa din mana regizorului, ca se exagereaza cu naivitatea si copilaria personajului. Nicidecum ca seriozitatea si masajul isi supraincarca publicul.
L-am vazut si pe Gondry intr-un material realizat pe marginea acestui film, care spunea ca desi a studiat stiinfic fenomenul visarii si chiar a cazului de fata, a visului lucid, in film totusi el a vrut sa surprinda mai mult trairile si emotiile acestei stari si de ce nu, chiar si jocul copilaresc al structurii acestui fenomen. Totul, trebuie sa marturisesc ca i-a iesit asa cum si-a dorit.
Un 7,04 per total! Frumos si placut de urmarit!